Cunosc o fată care s-a sinucis aruncându-se de la etaj. Nu știu de ce, sunt convins că nici ea n-a știut. Poate se plictisea. Poate citise prea mult. Am observat de ceva timp cum lectura de calitate produce, uneori, scurtcircuite … Citește tot
V-am mai povestit despre copiii de la mine de la bloc. Deși beneficiază de o medie de vârstă vreo 10 ani, au toți (adunați, îmi vine să zic) intelectul unor băieței de 3 ani. Și fiecare fizicul unui fan … Citește tot
Nu mai mersesem de mult cu metroul. Nu-i plăcut. Și e nasol nu din cauza aglomerației, a mirosului sau a întârzierilor. Ci din cauză că te simți un bou. Lumea din metroul bucureștean e foarte informată, pe de-o parte, și … Citește tot
Când eram copil, eram foarte cocalar. Mereu insistam ca tata să aprindă proiectoarele noii noastre Dacii, dotată, spre marea mea fericire, cu asemenea minuni ale tehnicii moderne. Mi se părea că sunt șmecher, îmi păsa de cum sunt privit pe … Citește tot
Când v-ați trezit ultima oară fără să știți unde sunteți? E o senzație mișto, nu? Indiferent dacă te doare sau nu capul, îți dă adrenalina ghes, atunci când te gândesști la toți factorii, unii S.F., care ți-ar fi putut provoca … Citește tot
De o bună vreme încoace, camera îmi este invadată de muște mici. Așa le ziceam eu. Muște mici. Niște zburătoare mult mai lente decât muștele și de dimensiuni ceva mai reduse. Un fel de fluturi mai puțin bezmetici. Pe scara … Citește tot
Poveste adevărată, s-a întâmplat acum muuulți ani unui fost coleg al unui actual coleg
L-a trezit un zgomot de picamăr. Prima dată nu și-a dat seama dacă era picamărul de la el din cap sau chiar se spărgea ceva în … Citește tot
Are și Bucureștiul momentele lui bune, iar unul dintre puținele este dimineața de iarnă* după ce a nins, când frigul acoperă mirosurile iar zăpada gropile și rahații. Dacă mai prinzi și-un răsărit care-ți dă de veste (vești bune) că iar … Citește tot
Ora 17. Și ceva. Câinele cu picioarele rupte de pe bancheta din spate tocmai se pișă pe bancheta din spate. În față – mașină, în spate – mașină, în fața și în spatele tuturor mașinilor din București – mașini. Vin … Citește tot
Copiii din spatele blocului meu m-au ajutat mult în formularea teoriei cu regresul evident al speciei umane. Sunt pur și simplu imbecili. Am tot stat să mă gândesc dacă eu sunt de vină, dacă așa eram și eu când aveam … Citește tot