Tot înainte, cu dragoste la liber, cu gândire la liber
Referendumul propus de PSD și ALDE pentru redefinirea căsătoriei nu e doar o încercare de a îngrădi drepturile și libertatea homosexualilor. E despre drepturile și libertatea fiecăruia dintre noi. Mai mult decât atât, e despre ceea ce ne face (sau ar trebui să ne facă) oameni.
Da, aș putea să rezum toată această mișcare altfel stupidă (referendumul nu va trece din lipsă de cvorum, dar PSD și CPF știu asta, deci nu asta e miza lor) astfel: e încercarea unei părți semnificative a societății de a interzice natura umană. La scară mare, e un țel ridicol și, bineînțeles, sortit eșecului.
Natura umană nu stă în sexualitate. E evident că, indiferent de legislația unei țări, toți oamenii se vor iubi în continuare cu cine au ei chef să se iubească. Asta nu s-a schimbat nici atunci când homosexualitatea era pedepsită cu închisoarea sau chiar cu moartea. Nu se poate schimba, pentru că sexul și dragostea consimțite între adulți responsabili sunt la liber și e firesc să rămână așa de-a pururi, cu toate variațiunile lor.
Natura umană nu stă, deci, în ce avem în chiloți. Natura umană stă în ce avem în cap. PSD și CPF nu vor să ne interzică să ne folosim cum dorim ce avem în chiloți, așadar. Vor să ne interzică să folosim ce avem în cap. Toți acești monștri împărtășesc un vis: ca Poliția Gândirii a lui Orwell să nu rămână doar o distopie înfricoșătoare, ci să devină o instituție de stat reală și eficientă.
Dar de ce se tem, mai exact? Ce avem noi, oamenii liberi, în cap, de-i atât de periculos pentru semenii noștri naufragiați în trecut?
”Dacă ne dorim să rămânem oameni, există o singură cale. Calea unei societăți deschise, un drum cu sens unic înspre necunoscut, nesiguranță și incertitudine.” (Karl Popper)
Din momentul în care nici măcar nu știam să vorbim sau să facem un foc și până azi, când explorăm alte planete și străfundurile nesondate ale atomilor, omenirea a fost caracterizată de schimbare și progres. De curajul cu care ne avântăm în necunsocut, cu intenția de a ne fi mai bine ca specie, de a ști mai multe, de a înțelege mai bine, de a ne lărgi și mai mult orizonturile. Sigur că vom face și greșeli. Sigur că vom și suferi. Sigur că ne vom și întoarce din drum, atunci când vom porni pe cărări greșite. Dar cel mai important este că nu vom rămâne pe loc.
Fiți convinși că și atunci când au fost inventate focul și roata a existat o parte semnificativă a societății care a spus că să facem în continuare focuri și roți e inadmisibil, că e periculos, că e nenatural, că e groaznic, că dacă nu renunțăm cât mai repede la aceste drăcovenii, acela va fi sfârșitul nostru, al tuturor. Mai întâi au fost mulți, mai mulți, apoi s-au împuținat; an cu an, generație cu generație, frica de foc și de roată a dispărut.
PSD și BOR și CPF, precum și tot restul de forțe asociate unei societăți tribale și retrograde, fac tot posibilul să ne țină pe loc. Evident, așa cum au demonstrat cei 300.000 de ani din istoria homo sapiens, nu vor reuși. Ei fac apel la o contraforță care, ce-i drept, este și ea specific umană: la frică. Dar, deși importantă pentru supraviețuire, frica nu a reușit vreodată să ne oprească. Pe termen lung, omenirea e condamnată de propria natură la progres și la nou, la înlocuirea tradițiilor și miturilor vetuste cu tradiții și mituri noi, modernizate, redefinite, acceptabile (pentru o perioadă, până când ele însele vor cădea pradă inevitabilei schimbări).
Însă asta nu înseamnă că astfel de forțe ale răului care își propun să ne interzică libertatea gândirii nu pot să ne facă foarte mult rău pe termen scurt. Iar ”pe termen scurt” poate însemna și una sau două generații. Noi și copiii noștri am putea să trăim vieți oribile, din cauza acestor oameni care refuză să gândească liber și critic.
Citiți, oameni buni. Citiți și gândiți liber. Învingeți-vă fricile și răzbiți, pentru că viețile trăite cu curaj sunt singurele care merită trăite. Fiți pregătiți să vă abandonați și cele mai adânci convingeri în fața evidențelor și a argumentelor valide. Admiteți atunci când greșiți și conștientizați că sensul vieții fiecăruia dintre noi este să fim mai puțin proști în fiecare zi. Schimbați-vă zilnic în bine la nivel personal și copiii și nepoții voștri nu vor suferi de furia hâdă și crudă a societății închise, acești tartori care vor să le taie aripile pe viu, fără anestezie.
Și, evident, #boicot, pentru că, nemaifiind în evul mediu, drepturile omului nu pot fi supuse la vot.