Brazilia are 200 de milioane de oameni și aproape toți joacă fotbal. Belgia are 11 milioane, dar majoritatea au alte preocupări. Croația, care se pregătește să meargă și ea în semifinale, are 4 milioane. Iar Uruguay, egala Braziliei la acest campionat, și ea eliminată în sferturi, are 3 milioane.

Brazilia înseamnă fotbal. Se zice că ar fi înzestrați mai bine natural, pentru că fotbalul jucat pe nisip de generații a transformat Brazilia într-o țară de mutanți cu gleznele de o mobilitate neomenească. Pe lângă zecile de milioane care practică fotbalul de plăcere, mai au și 2,1 milioane de jucători profesioniști. De două ori mai mulți decât câți profesioniști are Belgia la TOATE sporturile, adunat (de altfel, Belgia are doar două ligi de fotbal și doar 34 de cluburi profesioniste). Și de două ori mai puțini decât populația Croației.

Dar Brazilia mai are ceva: un sistem politic corupt și defect. Cu cel mai popular președinte al istoriei recente la închisoare (condamnat la 12 ani pentru corupție și spălare de bani), în sondajele pentru alegerile prezidențiale din octombrie conduce Jair Bolsonaro, cel numit, într-un articol din 2014, ”cel mai misogin și mai plin de ură politician ales din lumea democratică”.  Și, desigur, e și rasist, și homofob, și xenofob, dar astea aproape că se subînțelegeau deja. În 2015, în Brazilia exploda cel mai mare caz de corupție înregistrat oficial la nivel mondial.

La fotbal, brazilienii au câștigat Mondialul ultima oară în 2002, în vremea când economia ”emergentă” duduia. De atunci, numai dezastre: eliminați în sferturile de finală în 2006, 2010 și 2018 și distruși acasă în semifinale în 2014: 7-1 cu Germania. De altfel, faptul că o echipă non-europeană a reușit să joace o finală, la ultimele 4 campionate mondiale, a fost mai degrabă noroc chior: în 2014, Argentina a bătut greu, cu prelungiri, penaltiuri și multă suferință, Elveția, Belgia și Olanda, doar ca să piardă finala cu Germania. Germania, Spania și Italia sunt ultimele trei campioane mondiale. Se pregătește o altă europeană, cu Franța și Belgia printre favorite, iar Anglia și Croația așteptând la cotitură.

Fotbalul e religie în Brazilia, dar țara o duce atât de rău încât oamenii se concentrează pe ”adevăratele tragedii”: corupția, liderii populiști, sistemele de sănătate și de educație aflate la pământ. În timpul imnului cântat la meciul de ieri cu Belgia, ecranul uriaș montat pe Rua Benjamin Constant, în Rio de Janeiro, s-a stricat. Într-un moment emblematic pentru cum stau lucrurile în țară, mulțimea din centrul orașului a încercat să se uite la meci pe un televizor mic, așezat de organizatori pe o boxă.

Între timp, Belgia făcea 2-0 la Kazan. CUM DREQ?!

În 1998, după ce Belgia era eliminată încă din grupe, la Mondialul din Franța, Federația Belgiană de Fotbal a organizat câteva întâlniri la care a invitat cei mai buni 30 de antrenori din țară. S-a propus un sistem unitar de joc la nivelul întregii țări. Totul, de la așezarea în teren a tuturor echipelor de juniori, până la alimentația și educația copiilor, urma să fie atent controlat. S-a pus accent pe libertate individuală și creativitate, ideea de la bază fiind simplă: atâta timp cât producem fotbaliști educați, aceștia pot fi lăsați să joace liber, pentru că vor fi nu doar jucători talentați, ci și adulți responsabili și inteligenți. Între 1998 și 2002, cu puternic sprijin din partea guvernului, s-au deschis 8 școli sportive care își propuneau în primul rând să producă adulți educați. Jean Kindermans, directorul academiei de tineret a lui Anderlecht: ”Câți dintre copiii pe care îi pregătim vor ajunge sportivi profesioniști? Cel mult 10%. Ai zice că aceia 90% care nu ajung nu sunt problema noastră. Ba da, SUNT problema noastră. Dacă din varii motive nu o să poți face pasul la sport de performanță, eu mă asigur să poți să-ți găsești oricând un job, adică să fii un om cu abilități intelectuale peste medie.”

Punct ochit, punct lovit. Atacul Belgiei (chit că văduvit ieri de senzaționala schimbare de tactică a lui Martinez, care l-a scos pe Mertens din echipa de start, l-a transformat pe Lukaku în extremă și pe De Bruyne în vârf fals) este format din niște tipi remarcabili nu doar prin înzestrările tehnice și genetice, ci și prin inteligența pe care o arată și în teren, și în afara lui. Hazard, De Bruyne, Lukaku și Mertens știu nu doar mai mult fotbal, ci și mai multă literatură, mai multă artă, mai multă matematică, mai multă viață, practic, decât vor ști vreodată cocalari simpatici și super-talentați, și totuși cocalari, ca Neymar, Gabriel Jesus sau Marcelo.

Despre cum a reușit în fotbal o națiune micuță ca Belgia grație științei, gândirii critice și educației, s-ar putea vorbi ore întregi. S-ar putea vorbi despre miile de meciuri filmate, la toate categoriile de juniori, și despre zecile de mii de ore de analiză făcute. Despre exercițiile speciale inventate pentru diverse grupe de vârstă ca să le dezvolte anumite aptitudini pentru sistemul de joc unitar gândit. Despre auditurile constante care se fac la toate cluburile, extrem de serioase și profesioniste. Sau despre faptul că juniorii lui Anderlecht NU AU VOIE SĂ FACĂ ALUNECĂRI: până la nivel de fotbal de tineret (under 21), orice deposedare trebuie făcută prin anticipație și poziționare. ”Vrem să creăm fotbaliști inteligenți, inclusiv fundașii, nu măcelari”, spune același Kindermans.

Au reușit. Brazilia e o țară uriașă care trăiește pentru fotbal, dar în lumea cea nouă abordarea asta nu e nici pe departe suficientă ca să ai și succes la fotbal. Belgia e o țară minusculă care nu trăiește pentru fotbal, ci pentru o societate deschisă, educată și civilizată. Fotbalul vine cumva ca o urmare firească a acestei lumi. Belgia nu se va supăra dacă va pierde semifinala cu favorita Franța (care are, cum are și Brazilia, o generație extraordinară). Dar, dacă o va câștiga, probabil va fi pentru prima oară campioană mondială. Pentru că mințile și corpurile sănătoase sunt făurite în țări sănătoase.

PS – am pomenit la început și Uruguay și Croația, știu, și ele țări mici, dar superbe și foarte sănătoase. Poate despre ele într-un episod viitor. Despre Uruguay, deocamdată, mai multe aici.