Sfâșietoarea liniște a speciilor dispărute
Ascultați cântecul ăsta. Nu vă cer doar să-l auziți. Ascultați-l. Ascultați și plângeți, ”for now’s the time for your tears”. Este cântecul unui mascul de ‘o’o. Dar nu e orice mascul de o’o’. Înainte să vă spun de ce este special acest ‘o’o, să vă povestesc despre ‘o’o.
‘o’o este o pasăre monogamă (una dintre puținele specii cu adevărat monogame de pe planetă, omul nu e una). Se împerechează pe viață. Timp de o viață, după ce și-au găsit perechea, păsările ‘o’o cântă mici simfonii. Funcționează așa: masculul înalță un tril specific, femela îi răspunde cu un tril femeiesc. Apoi masculul cântă iar, apoi femela. Și tot așa, pe rând, cântă bucuria vieții. Pe viață.
Dacă ați dat play când v-am rugat, probabil încă auziți cântecul. Ascultați-l mai bine. Este un cântec fără răspuns. Nu se aude nici o femelă, pentru că este cântecul ultimului ‘o’o de pe Pământ. Întâmplător, un mascul. Acest mascul de ‘o’o a fost înregistrat de cercetătorii de la programul de cercetare bioacustică de la Cornell timp de luni de zile. Timp de luni de zile și-a căutat o parteneră cu care să compună propria lor simfonie. A cântat și-a sperat. A cântat și-a căutat. A cântat și-a suferit. Nu a găsit-o. Nici nu ar fi avut cum, pentru că nu mai era nici o femelă de ‘o’o în tot universul.
Apoi, după câteva luni, ultimul ‘o’o din lume a tăcut. A tăcut pentru totdeauna. Probabil ați ajuns deja la finalul înregistrării și voi. Ascultați liniștea. E liniștea produsă de nici un ‘o’o rămas în toată lumea și e sfâșietoare.
Asteroidul care a omorât dinozaurii e mic copil pe lângă om. Au existat patru mari extincții în istoria planetei. Asteroidul care a omorât dinozaurii a fost a patra. Noi suntem a cincea.
Toate animalele cântă. Iar noi suntem pe cale să le ucidem pe toate. Direct, prin braconaj, vânătoare și pescuit fără limite sau prin distrugerea habitatelor și mai ales indirect, prin otrăvirea oceanelor și a lumii cu metan. Jumătate dintre toate speciile planetei (vorbim de milioane, dacă nu cumva de miliarde) ar putea dispărea în timpul vieților noastre, dacă nu schimbăm ceva. Suntem ULTIMA generație care mai poate schimba ceva. Gândiți-vă la asta data viitoare când mâncați carne, când vă conduceți mașina pe benzină sau motorină, când faceți orice. Nu vă cer să n-o mai faceți. Vă cer doar să ascultați liniștea apăsătoare a lumii fără ‘o’o și să vă gândiți ce ar însemna ea (lumea) și fără balene; fără delfini; fără uimitoarele pisici de mare; fără gorile; fără urangutani; sau fără bonobo; sau fără pinguini. Știți voi. Fără TOATE. O auziți?
4 thoughts on “Sfâșietoarea liniște a speciilor dispărute”
Ar trebui să mă las de carnea de maimuță de bonobo. Așa-i, mulțumesc mantzy!
Pana la sfarsit, te apuca dorul de ceva. Apoi stii ce e, dar e prea tarziu. Frumos scris, congrats!
– cum se face ca, cum intaintam in varsta, devenim mai sentimentali. toate astea, neavand nici o legatura cu maturitatea si experienta de viata.
– articolul este o justificare a sensibilitatii tale in acest moment al tau din viata. trist ca unicornii sunt pe cale de disparitie. maimutele se inmultesc pe tot tinutul, cu sau fara nici o justificare. unele au invatat sa scrie.
stiinta.
Nua mai asta, dar ce s-a ales de cariera in domeniul cuvintelor ? Ti-ai gasit print si te-ai lasat dupa nunta de chestiile adolescentei feminine ?