Clicky

Am scris asta pentru ca Tina să mai trăiască un pic

Am scris asta pentru ca Tina să mai trăiască un pic

Tina a murit aseară, în incendiul din clubul ăla nenorocit. Prietenul ei, cu care a fost la concert, n-a pățit nimic. Deși nu o mai văzusem de mai bine de 7 ani, am luat întâmplarea foarte personal, pentru că am fost îndrăgostit de Tina. E drept că nu pentru mult timp, dar, odată ce-ai iubit pe cineva fie și un pic, o faci pentru toată viața. Așa că atunci când am aflat, acum câteva ore, am înjurat printre dinți providența, după care m-am îmbătat și am plâns, de tristețe și parcă chiar mai mult de neputință.

Când am văzut-o pe Tina pentru prima oară eram în ultimul an de facultate, tot pe o toamnă friguroasă ca asta. Nu aveam încă mașină și am luat autobuzul din Regie până la Universitate. Aveam emoții mari, pentru că eu eram un prost, iar Tina era superbă. Subconștientul meu s-a descurcat de minune să blocheze toate glumele proaste pe care le-am făcut în acea seară, în timp ce încercam, probabil fără succes, să par simpatic și relaxat. Mai țin totuși minte că ne-am plimbat pe Regina Elisabeta, am intrat într-o pizzerie ordinară care există și acum, Tormen, iar eu i-am povestit că acela a fost primul local în care fusesem vreodată, în București. ”Te-am adus aici nu pentru că n-am bani sau gusturi bune, deși n-am, dar locul ăsta înseamnă mult pentru mine și acum e a doua oară când intru, după 4 ani.” Și ea a spus ceva de genul: ”Sper ca de acum să însemne și mai mult.” Și chiar înseamnă.

Am băut bere la halbă și am mâncat pizza proastă, apoi am traversat și am intrat la un film la cinematograful Festival, unde ne-au înghețat oasele în sala neîncălzită și ne-au anchilozat spinările pe scaunele alea tari. Filmul era danez și nu am înțeles nimic din el, pentru că îmi era imposibil să mă concentrez la subtitrare cu Tina lângă mine. Eram preocupat să o miros, mai ales. O miroseam ca un pervers, ca un bolnav mintal, ca un ogar, trăgând cât puteam în piept parfumul ăla melancolic și dulceag, parcă obsedat să nu ratez nimic din el și gelos că l-ar putea simți și alți spectatori, apoi profitam de întuneric ca să zâmbesc încântat, ca un cretin. La ieșire voia să discute despre film, iar eu i-am recunoscut franc că nu am văzut filmul, pentru că am fost ocupat s-o miros și mi-e tare greu să țin ochii deschiși atunci când simt mirosuri obsedante. „Aoleu, adică miros?!”, a glumit ea cu accentul ăla moldovenesc la fel de dulce ca parfumul. ”Aoleu, adică eu nu?!”, i-am răspuns.

Am condus-o acasă pe jos, iar pe stradă am glumit și-am mângâiat doi câini care-și făceau veacul în rond la Carol. Nu-mi mai amintesc câinii, dar îmi amintesc că ambii căței o adorau, și cred că ăla este momentul precis în care m-am îndrăgostit de ea, pentru că pot rezista la multe, dar nu și la fete frumoase pe care animalele le iubesc. Când am intrat pe strada ei, am fost foarte distrat de faptul că stătea pe strada Speranței. I-am fredonat din Corina Chiriac până când am ajuns în dreptul curții. Culmea, era o casă cu flori. Și, tot culmea, e stătea în apartamentul de la parter. Stăteam față în față la poartă, amândoi cu expresia aia bovină de ”and now what?” pe fețe. „Aș vrea să te pup”, i-am spus, ca un bou, iar ea a râs și m-a sărutat. A fost un sărut pe care-l simt și acum, dacă mă concentrez, fără limbă sau salivă, un sărut perfect, cred, de ăla care te lasă cu botul întins și ochii închiși și la secunde bune după ce s-a terminat. Apoi Tina a intrat în casă, iar eu am dansat pe străzi până în stația de autobuz. Imediat ce m-am urcat în 601, am tras aer în piept și i-am dat SMS: ”M-ai făcut să mă simt ca la liceu, mulțumesc.” Iar ea mi-a răspuns: ”Păi și ne vedem zilele astea să învățăm pentru bac?”.

Nu cred în viață după moarte, nu la modul ăla tradițional, cel puțin, deci nu cred că Tina va citi vreodată asta. Dar cred că Tina va trăi măcar cât mine, pentru că odată ce-ai iubit pe cineva, îl iubești pentru toată viața, iar eu o iubesc. În plus, am scris acest text cu intenția clară de a-l face cât de nemuritor se poate, în orice caz mult mai nemuritor decât mine. Măcar la modul ăsta, sper că Tina va trăi, de fapt, chiar mai mult decât voi reuși eu.

14 thoughts on “Am scris asta pentru ca Tina să mai trăiască un pic

  1. Frumos când ai amintiri din astea! Mai frumos este sa le si scrii,daca mai trăia TIna…te cauta sigur când citea asta! Condoleanțe!

  2. Scarba mizerabila ce esti. Postezi chipurile un text pentru o femeie pe care ai iubit-o, dar pe care nu ai mai vazut-o de 7 ani. In categoria “lucruri triste, deci serioase”. Sub el, un alt articol cu “ce sa faci daca iti gasesti locul de parcare ocupat”. Te apuci sa il acuzi pe barbatul care fata asta era de 2 ani in primele randuri. Te simteai mai bine daca murea si el? Ca asta spui. Ca n-a patit nimic, dar ea a murit. Lasi pe toata lumea sa creada ca iti deplangi iubirea pierduta, si prin scarba asta scrisa lovesti in omul care chiar plange. Care a cautat-o prin spitale si la morga o noapte intreaga. Care e la pamant acum, in timp ce tu scrii. Si pentru ce? Pentru niste “like-uri”? Scarba mizerabila si ordinara fara niciun simt al decentei umane ce esti!

  3. Respect, Mantzy!
    Ignora comment-urile. Rezista, pastreaza textul! E cel mai frumos mesaj de adio ptr. Tina! Am cunoscut-o… Dumnezeu s-o odihneasca!…

  4. Vechii egipteni credeau cu tarie ca fiecare dintre noi traieste atata timp cat ceilalti nu il uita … De asta exista oameni care desi sunt vii, de fapt nu mai exista. De asta exista oameni care traiesc alaturi de noi, desi au plecat deja candva de demult.

  5. @Ruxi: cum adica a cautat-o o noapte intreaga pe la spitale si morga?
    Pai nu au mers IMPREUNA? Nu a fost LINGA EA in acele momente?
    Cum de el a iesit si ea nu?

  6. pe cuvantul meu ca nu mi-am inchipuit ca poti face asa ceva

    mi-am dat seama ca esti disperat de atentie pe internet si ca n-ai viata, dar nu ma gandeam ca esti in stare sa profiti de necazul unor oameni in asemenea hal, doar sa mai faci tu niste share si like

    de 2 lei, daca as fi prietenul ei, cred ca te-as scuipa

    trist, foarte trist

    parca ziceai ca stergi textul

  7. nu stiu, nu cunosc nici un protagonist din tot ce citesc mai sus ( inclusiv cei care au facut comentarii ) dar ma intristeaza sa vad ca un om scrie frumos despre alt om ca un fel de omagiu pt un moment frumos din viata lor si doar atat, si ca alti “oameni” trateaza asta cu ura si ciuda… unii oameni stiu sa planga altii sa scrie ca sa spuna ca doare poate, ca misca ceva inauntru… pt toti viata face ca iubim, nu mai iubim, ne intalnim, ne pierdem, ne regasim, ne instrainam, ne aducem aminte, uram, iertam, mai cu bune mai cu rele, nimeni nu e de piatra…e asa la toata lumea indiferent de rasa, tara, limba, sex… un pic de frumos , o amintire calda nu ar trebui judecata in nici un fel, ci doar simtita… asa cred…
    poti citi un text si doar atat…. poti sa nu dai like, poti sa te faci ca nici nu l ai vazut daca deranjeaza… dar e gratuit sa fii un pic acid doar ca sa fii acid… indiferent de motiv, cineva si a luat 5 minute din timp, viata, sa spuna un cuvant frumos despre alt om frumos…atat… is it a crime? … love unites, haterness kills from the inside… take care

  8. Frumos mesaj, felicitari si ignora mesajele rele!

    Tipic uman, ne dam seama prea tarziu cat inseamna o persoana pentru noi! Intotdeauna prea tarziu!

    Sa sa odihneasca in pace!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *