Ce cer eu de la moarte și cum îmi bat joc de ea
Mă uit pe geam când plouă. Nu pentru că atunci când e soare sunt un om activ, care face ciclism, alpinism, rafting și parkour, ci pentru că atunci când e soare doar stau în casă. Fără să mă uit pe geam, adică. Dar când plouă, mă uit. Mă uit și mă gândesc. Și nu mă gândesc la lucruri vesele, nu, nu mulțumesc! Mă gândesc la mine. Mda. La mine și la ce-am făcut eu până acum. Un rahat, aia am făcut. Scriu pe Facebook ca prostul, unde textele nici măcar nu se păstrează. Ați încercat să căutați chestii pe care le-ați postat pe Facebook cu câteva luni înainte? They are gone, I tell you!
O carte? N-am timp nici să mai citesc de la internet, darămite să scriu. Familie și copii? Mi-aș omorî bunicile. Serios. Să vă explic.
Dintre cei patru bunici (chiar cinci, cu ăla vitreg), mie mi-au mai rămas în viață doar cele două bunici. Bărbații sunt oameni serioși și nesentimentali. Ei trăiesc, după care mor. Dar femeile nuuu, ele nu-s așa, pentru că ele sunt ființe mai complexe, ce să-ți zic! Ele așteaptă nemurite până când viața le oferă anumite chestii. De pildă, ambele mele bunici (și sunt convins că și ale voastre) îmi servesc, aproape de fiecare dată când ne vedem, replica: ”Mă, mamaie, nu-ți găsești și tu o fată și faci niște copii până mor și eu?”. Iar eu nu-mi găsesc și pot să pariez că ele de asta continuă să trăiască, uite-așa, de-ale dracu’.
Dacă m-aș însura mâine și-aș face copil peste 9 luni (sau chiar peste una, că cine știe ce ne rezervă trecutul?), tare mi-e că mămăile mele vor decreta că gata, asta a fost tot, apoi vor pune mâna sub cap, să moară mai comod, și se vor întinde în pat pentru ultima oară. Uite că nu le las nici de-al dracu’! Stau burlac până când vor împlini ele 130 de ani, iar atunci, când eu o să am 80, o să le fac farsa finală: o să mor eu înaintea lor. Pac, mă ușchiesc pe șestache, mișelește, fără multă vorbărie și mai ales fără familie și copii. Hahaha! Asta ar trebui să le învețe minte.
5 thoughts on “Ce cer eu de la moarte și cum îmi bat joc de ea”
io zic să iei o tescovină în plisc și să le faci câte un pui viu la amândouă mămăicile. Nu știu dacă mai prinde, dar merită să încerci.Oricum rămâi cu niște partide de barbardă de neuitat că cică după 60 de ani, mija se strânge ca ochiu de gușter. Mă rog, poate știai!
Ca bine zice gusty! S-a inventat alcoolul! Mare descoperire a omenirii. Bucura-te de ea!
Minţii dacă-i zic în minte:Muşcă!
Va muşca.
De-i zic culcat,se va întreba: Ce moartea mea?
te-am citit tot, nu-ti fac nici o declaratie de dragoste desi acum cateva minute am terminat de citit primul articol de pa acest blog :)))))), dar imi placi, mi-ai cazut așa simpatic și consider ca te numeri printre puțini oameni cu rațiune și simț. Așa că m-am hotărât, îți fac onoarea de a te pune în lista de blog-uri pe care le urmăresc. Nu aștept nici un favor, consider de bun simț să apreciez texte de calitate când au devenit atât de rare. M-am săturat de jegurile de presă scrisă și eram atât de supărat că nu găsesc și eu ceva bun de citit, asta până să dau de acest blog. Mulțumesc Mantzy pentru că azi noapte m-ai ținut treaz până ți-am citit jumătate din blog, nu-i bai că am fost așa, o țâră mai obosit azi la muncă, da a meritat, te laud mă, te laud că scrii bine și te laud că meriți, poate că nu ai nevoie tu de așa ceva da știu din capu locului că are să-ți placă. Spor mă, spor la scris și zâi că bine zâci…
Socrul, văzându-și nepotul de câteva luni: Oare oi apuca și eu să beau o bere cu el?
Ca să nu zică că-s porc și-l las să aștepte cu anii, i-am scos la o bere fără alcool pe amîndoi, peste câteva luni.