Motto: „Nu am încredere în aproape nimeni în acest moment. Am văzut cum marii bărbaţii politici ai ţării s-au ascuns pe sub mese.” (Elena Udrea)

Cred că nu sunt singurul care se uită, sincer amuzat, la declarația asta și se întreabă: ”Băi, oare asta mică, fostă bună pentru România, actualmente rea pentru toți prietenii care au făcut afaceri cu ea, zice de Băselu?!” Auzi la ea, ce urât, cică ascuns pe sub mese! Deci nu-i acordă bietului mare bărbat pe care-l ironizează nici măcar circumstanța atenuantă a beției, când, se știe, cazi pur și simplu și zaci sub masă, nu te ascunzi, ascunzișul fiind o acțiune, totuși, controlată și voluntară.

Și, în fond, cu ce-s de vină bărbații, săracii? C-au luat-o de nevastă? Că i-au dat cu Channel și Amouage și-n călcâie, de-au căzut beți și morți toți greierii, în cea mai rafinată dezinsecție din istorie? Că au băgat chelia în foc pentru probitatea și competențele ei? Că, în fond, au ajutat-o să facă bani pentru hainele alea mișto? Aaah! Elena Udrea e supărată că bărbații nu sar cavalerește să o apere. Păi, dacă asta era problema, îi explic eu imediat de ce n-o fac!

Doamna Udrea, bărbații se știe că preferă să nu se bage în certuri între femei. Or, toată tărășenia în care vedem că v-ați implicat pare o păruială instituțională între domnia voastră, Alina Bica și Laura Codruța Kovesi. De Coldea nici nu știm sigur dacă-i bărbat, că de la spionii ăștia te-aștepți la orice. Dar uitați, eu sunt un mic bărbat al țării și mă declar dispus să vă apăr, doar că, vai!, mai întâi trebuie să mă convingeți. Că eu nu vă cred, doamna Udrea! Nu vă cred că n-ați furat. Și când dați vina pe SRI pentru nedreptățile care spuneți că vi se fac, este fix ca atunci când Antena 3 dădea vina„ pe Băsescu. De ce v-aș crede pe dumneavoastră și nu pe ăia, la urma urmei? De ce te-aș apăra pe matale și nu pe Dan Voiculescu? Amândoi, odată aflați la ananghie, ați spus că justiția nu e independentă și liberă. Culmea, ați făcut-o doar după ce justiția v-a luat la ochi. Asta nu-mi sună chiar a reacție credibilă, zic și eu. De ce n-ați zis, doamnă, dinainte?! Din campanie de pildă, să veniți și să-mi spuneți franc că vreți să mă scăpați de spioni răi și magistrați controlați, că sistemul e mult mai bolnav decât am fi crezut noi, că vreți să omorâți monstrul cu foc și apoi să sădiți semințele unei Românii cu baze solide și demne de toată lauda? Ați făcut așa? Păi, n-ați făcut. În loc, ați apărut cu o cască galbenă, un ghiozdan și-o minijupă, și-ați crezut că dacă cu dreapta mă… Mă rog, că dacă cu dreapta visez la dumneavoastră, atunci tot cu aia vă și votez. Ei, nu v-am votat. Și-acuma vor oamenii răi să vă bage la răcoare și vreți să vă iau apărarea? Ca ce chestie? Când au devenit procurorii răi în statul de drept magistral renăscut sub cârmuirea onestă a iubitului dumneavoastră președinte? E chiar mai rău, până și eu l-am plăcut destul de tare pe Băsescu, în anumite momente, și l-am crezut, și pe el și pe America, că DNA-ul face bine. Acuma de ce sunteți party pooper? Măcar nu ne distrugeți visul, dacă tot voi ni l-ați creat. Sau, dacă o faceți, apăi faceți-o dezinteresat, măi, dragă, nu în momente de disperare.

Pentru că noi, bărbații adevărați, susținem emanciparea totală și egalitatea absolută a sexelor. Așadar, când vine vorba să răspundeți pentru faptele comise, orice om adevărat, fie el bărbat sau femeie, vă va spune: ”Nuți, fii bărbată!”.

* Iar pe noi lasă-ne să mai copilărim… Știi, copiii au supereroi. Lasă-ne cu DNA-ul nostru în armură. Că, dacă și de ăsta aflăm că nu e real, cum am aflat de Moș Crăciun, atunci chiar că ne ușchim din țara asta de tot păcatul.

PS – acum serios vorbind, nu știu la cine se referă Nuți, dar singura noastră scuză (sau hai, a mea, că nu vorbesc în numele nimănui, la urma urmei) pentru a fi susținut vreodată asemenea oameni (și mă refer acum, de pildă, la miniștri din guvernul Boc-Băsescu, că pe Elena Udrea la prezidențiale n-a susținut-o nici un om normal la cap și dezinteresat pe care-l cunosc) este că, o vreme, am fost compatibili cu ei în privința anumitor principii. Din păcate, eram compatibili în mult mai puține puncte decât am fi crezut, pentru că se vede treaba că una e să-ți enunți principiile, alta e să le și respecți. Vorba lui Groucho Marx: ”Astea sunt principiile mele! Dacă nu vă plac, mai am și altele.”