Clicky

Scrisoare pentru fiul meu de poimâine

Scrisoare pentru fiul meu de poimâine

Dragă fiule,

Nu mă cunoști, dar nu pentru că am părăsit-o pe maică-ta, nici pentru că aș fi murit. Problema e în totalitate la tine. Nu mă cunoști pentru că nici măcar nu te-ai născut. Nici eu nu te cunosc, dar te iubesc. Și știu că o să sune crud, necuviincios și revoltător, dar tocmai pentru că te iubesc, nu vreau să te naști.

Nu vreau să te naști într-o lume în care o treime din populație moare de foame în timp ce o altă treime își plimbă cururile mari în limuzine cu piele scumpă și vorbește despre salvarea planetei și problemele omenirii, între două tartine cu caviar. Dar asta nu e principala problemă, dragul meu. Slavă Domnului, dacă doar asta ar fi, m-aș apuca să te fac mâine, pentru că lumea e mare și problemele ei sunt oricum greu de rezolvat într-una sau două generații, deci știu că pentru a salva lumea am nevoie de tine, de clona mea mai bună, mai dedicată și mai deșteaptă, împreună cu care să țintesc cerul și să dobor norii.

Nu vreau să te naști în România de azi. De fapt, asta e adevărata problemă.

Mi-e teamă, recunosc. Mi-e teamă pentru tine. Mi-e teamă să te las să crești într-o țară în care toată lumea intră în politică pentru interesul personal, visând doar la șpăgile pe care o să le facă și tunurile pe care o să le dea. Mi-e teamă să te las să înveți într-o țară în care profesorii sunt umiliți cu salarii scandaloase. Mi-e teamă că poate te vei și îmbolnăvi, odată, și va trebui să te duc într-un spital jegos, unde îl vei vedea pe tatăl tău înfrânt (poate pentru prima oară în viață, iar asta îți va rămâne întipărit în memorie) de sistemul căruia trebuie să-i dea șpagă ca tu să nu mori. Mi-e teamă să te las să te uiți la televizor într-o țară în care Antena 3 și OTV fac audiență. Mi-e teamă să te las să citești într-o țară în care toți cretinii scriu cărți. Mi-e teamă să te las să-ți alegi singur credința sau necredința într-o țară în care popii au mașini de zeci de mii de euro, în timp ce prostimea se roagă la moaște pentru un leu în plus la pensie sau salariu, după care pun în cutia milei alt leu, pierzând astfel doi lei la toată afacerea, lei pe care i-ar fi putut da pe medicamente sau cărți pentru nepoți. Mi-e teamă că o să suferi din dragoste într-o țară în care multe fete frumoase se mulțumesc cu sponsori generoși, iar cele care vor să reușească pe cont propriu sunt constant presate, hărțuite și șantajate, doar în speranța că vor ceda și vor deveni precum celelalte. Mi-e teamă că n-am bani și averi să-ți las, deci nici vreun avantaj de start în viață. Mi-e teamă că o să fii umilit, nedreptățit și nebăgat în seamă de un sistem care te scuipă ca pe o măsea stricată dacă nu te pliezi pe malformațiile lui. Mi-e teamă că un om bun ca tine nu va face față într-o asemenea mizerie. Mi-e teamă că-ți vei pierde speranța. Mi-e teamă să nu devii trist și blazat ca tatăl tău. Dar cel mai teamă îmi e c-o să mă urăști pentru că te-am născut în țara asta, și pentru că, dacă tot am făcut-o, n-am putut să schimb nimic în bine la ea, n-am putut să-ți asigur un mediu măcar decent în care să crești, să înveți, să te bucuri, să iubești, să trăiești, să-mi faci nepoți, să mă îngropi, să chelești și să mori. În fiecare secundă a vieții tale la crearea căreia mi-e teamă să particip văd pândindu-te sute, mii de pericole. Știu, viața așa se și presupune c-ar trebui să fie, grea. Dar, crede-mă, fiule, că nu trebuie să fie ATÂT de grea cum e în România.

De ce nu schimb țara pur și simplu? Bună întrebare. Poate că voi fi nevoit s-o fac, odată și-odată, pentru tine. Dar încă sunt tânăr, fiule, așa că mai lasă-mă puțin să sper. Lasă-mă să sper că voi face în așa fel încât tu să te naști, totuși, aici. Știi, eu nu sunt deloc patriot, chiar din contră, aș zice – nu-mi plac românii deloc. Dar asta nu schimbă faptul că eu însumi sunt român. Știu că pare simplu să plec și să nu mă uit înapoi, dar e mult mai complicat și nici nu știu dacă merită să fac asta. Vreau sau nu vreau, toată ființa mea e aici, toată gândirea mea, toate amintirile mele, toți morții care m-au făcut, tot talentul meu, toate cuvintele pe care zic potențialele tale mame că le mânuiesc atât de bine, toate clișeele, toate glumițele, toate apucăturile, toate tabieturile, toate sarmalele mâncate, toate suferințele îndurate, toată lupta cu emanațiile comunisto-securiste, toate gropile în care mi-am strâmbat roțile, toate șpăgile, toți câinii salvați de pe străzi, toate țepele, toți oamenii care m-au iubit și pe care i-am iubit, tot ceea ce mă definește și ceea ce sunt este românesc, iar părăsirea tuturor acestora ar fi traumatizantă nu doar pentru mine, ci, cred, și pentru tine.

Nu vreau să te naști în România de azi și nici în aia de mâine, fiule. Poate că, victimă a tuturor temerilor și ezitărilor mele, nu te vei naște deloc, niciodată. Dacă se va întâmpla așa, sunt sigur că vei găsi puterea să mă ierți. Dar vreau să-ți spun un secret: în mine încă mijește o rază de speranță. Încă sper că tu vei exista și că vom fi atât de fericiți pe cât îmi doresc. ”Zâmbește, mâine va fi mai rău!”, a spus un om pe care cineva a găsit curajul să-l nască. Și a avut dreptate. Mâine va fi mai rău, așa că înțelege de ce nu pot să te fac mâine, dragul meu! Dar poimâine… Ei bine, poimâine visez că o să învățăm din răul de mâine și o să începem să îndreptăm lucrurile. Poimâine e ziua noastră, fiule! Lasă-l pe tot mai bătrânul tău tată să încerce să lupte și să sufere mâine, în țara asta de rahat, pentru ca tu să îi fii recunoscător poimâine, din țara aia care și-a revenit. Pe poimâine, așadar! Să fii cuminte!

PS – dacă vei fi fiică, nu fiu, cu atât mai bine. Și cu atât mai greu pentru mine, fir-ar să fie!

20 thoughts on “Scrisoare pentru fiul meu de poimâine

  1. Chiar acum vad o stire despre romani care vor sa se stabileasca in Helsinki…eu cred ca schimbarea nu poate fi facuta decat de cei care vin cu alte experinte decat cele traite aici…noi insine suntem parte a situatiei asadar schimbarea nu poate fi facuta de noi cei de aici. Solutii….2 : ori traim aici bucurandu-ne de partile frumoase ale traiului nostru balcanic-fanariot – reusita prin orice mijloace, lenea- si ii asteptam pe viitorii nostri copii sa reuseasca sa faca ce noi nu am reusit ori …..plecam cu speranta ca urmasii nostri nenascuti ne vor razbuna sacrificiul ruperii de aceste locuri. Multe personalitati ale noastre au ales sa plece si chiar sa moara in alte locuri. De ce?

  2. Vezi tu , nu ajungeai in caderea in care esti acum daca produceai produse si nu doar vorbe pentru care esti nevoit sa iesi in fata si astfel sa te ciocnesti cu jegosii catarati sus care ti-o trag in barba. Tot respectul pentru omul care se vede de aici din blog ca esti dar poate unul care se pricepe la vorbe si ganduri asa ca tine poate ar trebui macar sa-si foloseasca aceasta pricepere pentru a-i indrepta pe drumul corect pe ceilalti , anume (cred eu ) sa PRODUCA .Pentru ca lumea hipstereasca spre care ne indreptam are in continuare nevoie de oameni care nu se feresc sa se murdareasca pe maini cu pamant , unsoare si praf. Si astfel daca o jegoasa e asa cum este si se imbogateste pe spinarea ta eu macar am sansa sa-i iau banu vanzand-i ceva la care din ce in ce mai putini se pricep – o casa , o mobila etc.
    Si uite asa ai putea ajunge sa vezi de ce nu poti sa le intorci spatele si sa pleci : pentru ca materia ta prima e limba romana . A mea este priceperea si gandirea la care nu mai trebuie sa adaug decat persuasiunea si seriozitatea si plecatul nu mai e problema ca si copii pe care ii am si nu mi-e teama sa le arat drumul pe care vor trebui sa mearga ca sa se intersecteze cat mai putin cu jegosii de care tu nu te poti feri. Si vorba aia ” lasa-i sa se fure intre ei pana or muri ” ca la stadiul asta numai asa mai e o sansa sa se curete societatea…

  3. Bai e greu. E greu si in tara si in afara. Am incercat si inca incerc prin strainataturi sa imi fac o viata si nu stiu de unde sa incep. Incerc sa imi fac o viata pentru mince si pentru (viitorii) copii ai mei. Atat sper ca daca nu o Romaie mai buna macar o lume mai buna pentru ei si daca se poate si pentru mine. Bafta si noroc la toti ce mai incearca si sa nu greseasca ca si mine.

  4. Rezonez cu toata scrisoarea ta.
    As mentiona, totusi, ca problema cu cretinii care scriu carti, e de ambele parti. Are publicul partea lui de vina, ca citeste cu nerusinare aceste mizerii si il lasa pe acel “autor” sa creada ca are talent.
    Btw, iti voi da si mail, in speranta ca vom schimba ceva vreodata.

  5. Mai bine nu faci copii si rezolvi problema! Acum perpetuarea speciei nu mai tine si de tine, suntem vreo 8 miliarde pe planeta si o sa fim si mai multi de unde atatea resurse si locuri de munca. Ia gandeste un pic…nu tu griji si stres, timp liber, mai multi bani. Nu toti suntem facuti sa fim parinti!

  6. Si pentru ca esti un motrean de care toti ar trebui sa fim mandri.. te felicit.. intelepte vorbe.. Daca toti din generatia noastra ar face macar un pas ca acesta pe care l-ai facut tu prin articolul asta.. cred ca incet-incet am clinti tara asta din groapa in care se afla..
    Bravo tie!

  7. Cunosc doi frați(frate și soră).Fata a terminat medicina.Băiatul n-a învățat și nu a terminat nici liceul.Totuși,a terminat toate GTA-urile 100%.Fata,nu știe nici azi GTA sau ce-i ăla joint. Lucrează la un spital.Are nouă sute de lei pe lună ca doctor stagiar(medicină internă).Lucrează zi de zi printre bolnavi.Băiatul lucrează ca badygoard la un cazinou.Are biroul lui și cafea gratis.Are o mie de lei pe lună cu perspectiva de o mie două sute de lei.Asta e România,mă,mânca-v-ar tata.

  8. Vrei schimbare? Arde-i p-astia care stramba sistemul, care te fura si mint cu nerusinare ca n-o fac. Si care, per total, isi cam bat joc de noi, pt ca, in timpul asta, in loc sa ne concentram pe rezolvarea problemelor noastre, suntem mai ocupati sa ne raportam la situatii cu care n-avem niciun fel de legatura. Pana nu vom incepe sa schimbam lucrurile astea, degeaba astepti ziua de poimaine. Va fi ca si cea de maine, de azi, de ieri.
    E posibil ca in acest moment sa nu ai tot ce vrei, dar ai tot ce-ti trebuie pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Viata nu e si nu a fost niciodata perfecta, dar cu siguranta poate fi frumoasa.Si textul tau e scris misto, dar numai atat.

  9. Tot ce scrieti in privinta celor care au pus mana pe putere in tzara in anul de trista amintire “89 este adevarat.Tot ce-a avut Romania mai rau,toate gunoaiele umane,toate scursorile pestilentiale,s-au prasit in fruntea tarii si in gruparile de jegosi numite partide si politice,grupari care au declansat distrugerea tarii in mod metodic,incepand cu industria,agricultura,sanatatea,invatamantul (viitorul oricarei societati ),au vandut si continua sa vanda bogatiile natiunii,a caror fii au plecat pe meleaguri straine sa-si poata creste copii…Daca as enumera toate relele facute neamului romanesc de CATRE aceste maimute antropoide nu mi-ar ajunge zile,saptamani. Niste tradatori declasati care-si vor primi pedeapsa meritata mai devreme sau mai tarziu.Sunt semne ca situatia se poate indrepta,au mai intrat in puscarii cativa babuini,insa grosul jegurilor tradatoare sunt inca la conducere dar nu pentru mult timp.
    Sunt cativa postaci carora nu le prea place ce ati scris ; acestia sunt probabil abonati la tzitza bugetului,beneficiari ai sistemului corupt si pe care-i suportam de-un sfert de secol si al caror singur merit este acela de a pupa diferita parti ale celor de la putere.
    Felicitari domnule Mantzi !

  10. Ceva asemănător zicea Noica (citez din memorie): „Copilul meu nu va afla niciodată cît bine i-am făcut”…
    Frumoasă scrisoare! 🙂

  11. Am încercat ă trimit mesajul pe adresa indicată, însă nu a mers. Îl republic aici.

    Bună ziua.

    Sunt Cătălin Rădulescu, trăitor în această țară și bucuros când întâlnesc oameni care (măcar) scriu ceva atât de frumos ca ”Scrisoarea către fiul meu de poimâine”. Mă regasesc în bună măsură în rândurile acelea. Îmi păstrez optimismul într-un viitor frumos. Până nu demult, îl sfătuiam pe fiul meu (care are deja 16 ani) să învețe aici și să se dezvolte dincolo. L-aș fi trimis direct dincolo, însă financiar nu-mi permit asta.
    De vreun an, mi-am schimbat (încet-încet) punctul de vedere. Am descoperit (cu bucurie) că și după 30 de ani, omul se poate schimba profund. Asta fiindcă odinioară credeam că o asemenea schimbare poate să apară doar în urma unui șoc major. Am descoperit că DEPINDE DOAR DE NOI ÎNȘINE SĂ NE SCHIMBĂM! Chiar major dacă este nevoie!
    Dacă credeți că am măcar parțial dreptate, vă aștept să dialogăm. Aici, la un pahar de vin, sau la un ceai.

    Cu stimă,
    Cătălin Rădulescu

    P.S. Sunt și pe Facebook (acolo unde m-am ”întâlnit” cu scrisoarea dumneavoastră), la facebook.com/catalin.radulescu.9085

  12. Sa incepem cu educatia, sa promovam invatamantul prescolar si scolar alternativ, sistemul Montessori, de exemplu, care e cel mai firesc de urmat, se bazeaza pe activitati practice si senzoriale, in primii ani de viata, cel mic devine autonom si increzator, apoi continua cu activitati cognitive bazate pe experiment. Baiatul nostru de 4 ani a fost la o gradinita traditionala, l-am retras pentru ca se plictisea groaznic, acasa invatam pe harta unde sunt continentele si tarile, cand citim o poveste niciodata nu e la fel, o repovesteste mereu in felul lui, uraste locurile de joaca inchise si prefera sa stam toata ziua in parc, e un copil fericit cand e cu noi, cand intra in nenorocirea aia de gradinita isi da singur block, pentru ca doamna sta pe scaun ca un sfinx si recita la nesfarsit poezia cu saniuta, iar la colorat e aceeasi fisa cu omul ala de zapada cu fular rosu, iar daca el vrea sa il faca albastru, nu e bine, ca nu-i asa, copii, omuuul de zapaaada are fularuuul roooosu. Da. De aici trebuie pornit. Nimic nu e mai important decat inceputul.

  13. whaaa, whaaa, ce “drama queen” ai devenit, mantogule.
    Ia, intreaba-l pe tac-tu cool ce ar fi scris el in anul de dinaintea iesirii tale la inaintare, o sa vezi ca ti se va face rusine de prostiile pe care le-ai insailat mai sus.

  14. Pingback: Sumarul de JOI

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *