Contextul:

Ea este Sandra și este o femelă de urangutan care, de ieri, a intrat în istorie. S-a născut în 1986, într-o grădină zoologică din Germania. În 1994 a fost mutată la Zoo în Buenos Aires. În cei 20 de ani în care a trăit în Argentina, Sandra a devenit celebră pentru modul în care încerca să evite contactul cu vizitatorii, deseori fiind văzută punându-și o pătură în cap atunci când era privită insistent.

Știrea:

Ei bine, conform unei decizii luate ieri de un tribunal argentinian, Sandrei îi este încălcat dreptul fundamental la libertate atunci când este ținută fără voia ei în cușca din grădina zoologică de la Buenos Aires. Tribunalul a recunoscut că urangutanul este înzestrat cu capacități cognitive care îl fac să fie ”nu un lucru, ci o persoană”. Dacă decizia nu va fi atacată cu apel de reprezentanții grădinii zoologice, atunci aceștia vor fi obligați s-o mute pe Sandra într-un parc național din Brazilia, unde-și va putea trata timiditatea mai ușor, departe de ochii oamenilor.

Este pentru prima oară când unui animal i se recunosc drepturi similare celor ale omului. Tot în această lună, un tribunal din New York a refuzat să permită eliberarea cimpanzeului Tommy, deținut de o persoană fizică, argumentând că cimpanzeul este proprietate privată și nu are drepturi legale.

Reacții:

Unul dintre avocații care a pledat pentru dreptul urangutanei Sandra de a fi eliberată a spus, imediat după sentință: ”Această decizie e deschizătoare de drumuri nu doar pentru marile maimuțe, ci și pentru alte ființe înzestrate cu sentimente care sunt în mod nedrept și arbitrar private de libertate în grădini zoologice, circuri, parcuri acvatice și laboratoare științifice”.

Natalie Prosin, președintele Asociației Drepturilor Non-Umane: ”Vorbim despre o specie care posedă suficientă complexitate emoțională și cognitivă încât să fie considerată o persoană. La fel de ușor se pot demonstra aceste calități și în cazul ceorlalte primate, dar și al elefanților și al unelor cetacee ca orcile sau delfinii”.

Epilog:

Felicitări, Sandra! Mai ai 10-20 de ani în care să fii fericită. Felicitări și părinților care nu-și duc copiii la Zoo sau la circuri cu animale.

PS – alți urangutani

Între secolele XV și XIX, negrii africani nu erau considerați ființe umane de către cuceritorii europeni (de fapt nici pe băștinașii sud sau nord americani nu-i considerau ființe, doar că pe ăia mai mult îi omorau, că nu erau buni de sclavi, neavând rezistența celor din Africa). Timp de mai bine de patru secole, sclavia și mai ales comerțul de sclavi a distrus viețile a sute de milioane de familii africane (se estimează că între 15 și 20 de milioane de sclavi negri au murit în această perioadă, de obicei pedepsiți de propriii stăpâni, care la început aveau dreptul de viață și de moarte asupra lor). Primii care au tratat mai uman sclavii au fost spaniolii, care au interzis prin lege, în secolul XVIII, o practică uzuală: dezbinarea familiilor prin vinderea la bucată a membrilor acestora către alți stăpâni. Ulterior, englezii au interzis comerțul cu sclavi, în 1807, și sclavia în sine, în 1833. Abia în 1865 Lincoln a introdus al 13-lea amendament și în constituția americană. O notă proastă pentru olandezi, cei mai cruzi stăpâni de sclavi din istorie, nu întâmplător strămoși ai albilor din Africa de Sud.