Clicky

Două filme pe care nu-mi permit să le uit

Două filme pe care nu-mi permit să le uit

Uit mult. Prea mult. Puținele lucruri pe care mi le amintesc stau și ele prinse nesigur, pe tavanul memoriei, ca niște pui de lilieci lipsiți de abilitatea de-a picoti pur și simplu, fără nici o grijă, cu capul în jos, și sunt amenințate cu căderea în orice clipă; iar amintirilor căderea le e fatală. Sigur, când o amintire moare, poate rămân pe tavan câteva surate de-ale ei care se leagă cumva de amintirea ce-a trecut în neființă, dar, departe de a o substitui pe cea pierdută, acele rude ale amintirilor nu fac decât să te amărască, și, repetându-ți frânturi, să te determine să regreți și mai mult pierderea suferită.

Îmi amintesc, de pildă, când am văzut Fa yeung nin wa, bântuitorul film al lui Kar Wai Wong, cu vioara aia superbă care odată ascultată devine, cel mai probabil, coloana sonoră a vieții tale. Îmi amintesc că eram obsedat de faptul că traducerea este execrabilă. De fapt, îmi amintesc că n-am înțeles mare lucru din film, să vă spun drept. Dar, departe de-a fi lost in translation, atunci am realizat că sunt unele lucruri care transcend cunoașterea limbajului. Am știut ce vrea să spună Kar Wai Wong și, chiar de-ar fi fost să văd tot filmul exclusiv în chineză și să n-am măcar o idee despre ce se întâmplă, tot mi-ar fi plăcut enorm. Doar că nu-mi amintesc cu cine l-am văzut. Amintirea aia a căzut și a murit, iar eu m-am îmbătat acum de regret și-i fac un binemeritat parastas.

În schimb, am văzut un alt film, primul care, în momentele sale de definitivă și cuceritoare candoare, concurează In the Mood for Love. Culmea, e un film făcut hăt, pe partea cealaltă a Pământului, de un argentinian pe care-l cheamă Juan Campanella, și se numește El secreto de sus ojos. Din nou, traducerea a fost execrabilă iar spaniola mea nu poartă pecetea telenovelelor din copilărie, așa că am avut de asemenea necazuri să-l înțeleg, pe alocuri, dar, la fel ca ălălaltu’, mi-a plăcut foarte tare. Și am notat într-un carnețel cu cine l-am văzut, de data asta. Un carnețel pe care o să uit unde l-am pus, la un moment dat. Dacă voi aveți memorie mai bună decât a mea, vă recomand filmele astea două. Dacă o să vă placă mult și o să vi le amintiți, poate o să mi le povestiți cândva.

PS – faptul că e un thriller care se pișă pe alea americane (are ceva din cinismul ăla scandinav, hm!) aproape că nici nu mai contează, la cât de duios e făcut.

5 thoughts on “Două filme pe care nu-mi permit să le uit

  1. Uite un thriller inspirat din realitatea imediata si din cateva posibile variante de viitor. PENTru a intelege mai bine de ce Vadim Don Benyatov, USA catre viitor, consultanta, spionaj, marile case de trading, pretul petrolului. E bestial, e cu rechini, cu dinozauri, cu banci, ce mai, are de toate.
    http://dai.ly/x28xyni

  2. Ba îmi place cum scrii. Da ți-aș fi dat vreo 45 de ani dacă nu știam că ai până în 30. Scrii sobru și serios nu ca piticigratis. Nu-mi vine să cred că și ăla are aproape 30, scrie de maxim 20

  3. Io am până în 20, da-s sobru ca un om de 40. Jumate din timp sunt sobru jumate am prea multă energie ca la adolescenți și mă comport ca un retardat, și în fiecare stare o urăsc pe cealaltă. Plm

  4. Foarte, foarte bune ambele filme. Daca inca nu l-ai vazut iti recomand un alt film coreean foarte bun – The Chaser (Chugyeogja – titlul coreean) . Atat de bun fata de multe din rahaturile astea americane.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *