Cum să nu simți un cutremur
Când lumea a observat cutremurul pe Facebook, eu eram cu Maria. Ne-am zgâlțâit un pic și nu mi s-a părut nimic anormal. Se mișca masa și eu credeam că e de la tremurul necontrolat al piciorului meu. Se mișca clădirea și nu mă mira nimic, în fond eram foarte emoționat de ceva vreme. Se mișca Pământul întreg și Maria nu zicea nimic; și ăsta a fost un argument în sprijinul ideii că nu se întâmpla nimic ieșit din comun – faptul că nici ea n-a reacționat nicicum. Iar Maria nu cred, totuși, că e obișnuită cu cutremurele de 6 pe scara Richter, ca ăla care-a fost sâmbătă în România; dar sigur e obișnuită cu tâmpiți care-i varsă sucul în poală, de emoție.
Pe urmă am văzut amândoi pe Facebook că toată lumea a simțit cutremurul. Iar Maria a comentat sub statusul cu ”L-AȚI SIMȚIT?!” al unui prieten de-ai ei, râzând de mine, desigur: ”la mine a fost cutremur toată seara”. Iar eu am dat reply, total nelalocul meu: ”dacă ați simțit cutremurul ar trebui să stați mai aproape de Maria, ea face bulinele roșii să se transforme în accesorii șic și inofensive pe care și le agață arogant în piept; într-un fel e cu adevărat periculoasă, din Japonia, Chile sau Haiti ar excomunica-o imediat, de teamă că oamenilor lor nici nu le-ar trece prin cap să se adăpostească, cu ea în preajmă”. Și când am zis asta Maria mi-a spus că sunt libidinos, iar eu am recunoscut că da, cam fusesem. În fond, doar libidinoșii nu simt cutremurele, pentru că sunt prea preocupați cu cutremurele lor interioare. Săracii!
Îmi mențin părerea că nu e în regulă să simți un cutremur care nu-ți răstoarnă nici măcar o farfurie (dacă nu un perete) în cap. Și e cu atât mai puțin în regulă să vorbești despre el. Înseamnă că viața ta e prea lipsită de pasiune, zău! Pentru că refuz să cred că doar Maria poate să aibă fundația aia atât de flexibilă și de inovatoare încât să se clatine laolaltă cu tot ce e în jurul ei, perfect identic, iar tu să nu simți nimic, de parc-ai fi în vise cu scoarță stabilă. Am stat toată seara de sâmbătă cu gura căscată la Maria și-mi ziceam doar: tot ce-ar trebui să posteze oamenii de pe Facebook la ora asta e: ”Ați simțit?! A fost Maria!”. Și să facă asta în fiecare zi, până la cutremurul ăla care va dărâma Casa Poporului și care într-adevăr o va face uitată pe nenorocita de Maria. Noroc că n-am spus toate astea cu voce tare, pentru că ar fi fost o libidinoșenie pe care ea nu mi-ar mai fi iertat-o. S-ar fi ridicat de la masă și-ar fi plecat furioasă spre ultimul metrou, doborând toate mesele pe lângă care ar fi trecut, răsturnând toate rafturile cu haine la ofertă și băgând în sperieți toate femeile slabe de înger, iar în urma ei bărbații pitulați sub tocuri de ușă și după piese masive de mobilier ar fi postat pe Facebook, chirciți de emoții și sincer îngrijorați: ”Asta a fost de 10 pe scara rihtăr, coae!”.
One thought on “Cum să nu simți un cutremur”
Domnului Ilie de la scularie, pula-n cur sa-i fie ! Pe Mercalli !