N-au trecut nici două postări pe blog de când vă rugam să mă ajutați să facem ca poveștile a două cățelușe să fie cu happy end. După doar câteva zile, ambele și-au găsit stăpânii pe care îi meritau și pe care îi adoră nu doar ele, ci și oamenii de la adăpost, care la cât muncesc cu fiecare câine în poartă sunt destul de reticenți în a-i adopta chiar oricui.

Gama, așadar, a ajuns la Petruța. Petruța are vârsta mea și două pisici, dar își dorea mult și un cățel, atât de mult încât după ce a luat-o a fost atât de fericită încât dansa de bucurie prin casă. De Gama ce să vă mai zic, deja face ravagii în plimbările de pe la Maxi Pet, unde cică agață tot ce prinde, poate și datorită firii ei lipicioase fără discriminare. Când nu linge fețe de oameni, Gama roade pantofi, dar prețul câtorva perechi de adidași este, vă poate asigura Petruța, unul mic.

Cât despre Maga, am dus-o personal la noii ei proprietari, Adriana și Vali. Nu-i cunoșteam dinainte, dar Vali are cea mai blândă voce pe care am auzit-o la vreun telefon, indiferent de marcă, iar după ce l-am cunoscut n-am motive să cred că în rest e altfel decât îi e vocea. El și Adriana au avut alți doi maidanezi în curte, dar ambii le-au murit de bătrânețe, în decurs de un an. Nu-mi pot imagina o familie mai potrivită pentru un cățel atât de sensibil și timid ca Maga. Iar la poza asta de mai jos m-am uitat cred, în total, cam două ore întregi, însumat, în mai multe reprize. Nu-i așa că-i foarte frumoasă?

În final, mulțumiri și lui Gabriel Constantin Dascălu, care nu a putut să adopte nici un cățel absolut motivat, dar a reușit să trimită, din îndepărtatul Orient, 100 de euro care se vor materializa în mâncare și medicamente pentru căței.