Aveam 11 câini la adăpostul Speranța și în ziua aia m-am dus să iau cinci dintre ei, cărora le găsisem stăpâni. Din păcate, toți voiau băieți, ceea ce urma să mă lase cu cinci cățelușe și un singur cățel în adăpost. N-am înțeles niciodată de ce insistă oamenii pentru căței. Cățelele sunt mult mai dulci, mai afectuoase, mai inteligente și mai atașate de casă, în general. Ca și la oameni, cred eu, câinii de sex feminin sunt superiori ălorlalți.

Când am ajuns la adăpost ploua, mașina duduia spart când dădea în gropile de pe drumul de țară care duc către padocuri, eu eram sigur că nu pot pune o cușcă pentru cinci câini într-un Polo, în boxe mi se nimerise tocmai sonata a paișpea a vărului Ludwig van, și îmi doream sincer să vină sfârșitul lumii. Dar cineva avea să fie chiar și mai trist decât mine în ziua aceea. Din cauza mea.

1. Maga

Oamenii de la adăpost înțeleseseră că o să iau șase câini. Au scos, așadar, cinci căței și o cățelușă din țarcul celor nouă frați (plus mama) și i-au dus într-o cușcă din cabinetul veterinar, înăuntru. Toți cățeii au fost foarte bucuroși când am intrat. Aș vrea să zic că au fost așa pentru că știau că pleacă sau măcar pentru că sunt foarte atașați de mine, dar de fapt se bucură la fel când văd orice om. I-am zis doamnei doctor veterinar că nu, am zis că iau cinci, nu șase. Pentru un moment mi-a trecut prin cap să-i iau pe toți, dar habar n-aveam unde să duc cățelușa (oricum, urma să-i transport 400 de kilometri până la destinație), plus că șase nici nu ar fi încăput în cușcă. Prin urmare, am scos unul câte unul cei cinci căței, i-am îmbarcat în Polo, iar cățelușa a rămas câteva minute în cușca din cabinet, de unde a fost transportată la loc în țarcul ăla friguros, alături de frații ei. Din nou n-aș vrea să spun că visase să plece și eu îi năruisem speranțele, dar așa arăta înainte să fie luată și repusă în țarc:

Când m-am întors la adăpost, după câteva zile, să aduc cușca goală, am mers la padocul cățeilor rămași din grupul de frați. S-au bucurat cu toții când am venit, dar cel mai mult s-a bucurat cățelușa căreia între timp decisesem să-i zic Maga. Iat-o, e cea care se uită cu ochi triști și rugători înspre cameră.

La scurt timp după ce am făcut această poză am înțeles de ce Maga e tristă. Nu din cauza vremii, nu din cauza vieții și nici măcar din cauza lui Ludwig van. E tristă pentru că nu se înțelege cu frații ei. E cea mai mică și cea mai oropsită, și imediat după această fază a fost mușcată de doi dintre ei, așa că a schelălăit și s-a refugiat la loc în cușcă. A continuat să privească de acolo, la fel de trist, cum eu mă joc cu frații. Și frații sunt de toată isprava, să știți, dar cine are frați cu care s-a mai certat cred că poate înțelege ce simte Maga pentru frații ei.

Mi-am propus s-o scot pe Maga din adăpost în cel mult o lună. Dacă nu reușesc să-i găsesc o familie care să mă asigure și că nu va muri de frig peste iarnă, și că nu va mai fi niciodată tristă, nu știu ce o să fac. Cred că mă mut eu acolo, cu ea. Maga va fi un cățel de talie mare, un specimen foarte frumos de altfel, cu 50% gene de ciobănesc german și vreo 10% de labrador. E greu de ținut într-un apartament, așa că am fi amândoi foarte fericiți dacă am găsi pe cineva cu curte care să înțeleagă câtă dragoste are de oferit Maga cea tristă, cu ochii ca două ferestre rotunde prin care se vede cerul nopții.

Cine o poate face fericită pe Maga, mă face fericit pe mine și-o să aibă oricând la dispoziție un menestrel de nădejde, care-i va scrie poezii la cerere sau editoriale mai pupincuriste decât înseși buzele lui Mihai Gâdea.

2. Gama

Cu Gama e altă poveste. E cel mai lipicios și mai haios cățel din adăpost. A împărțit deja vreo trei cuști cu vreo trei câini adulți, pasămite că veselia ei o face și un bun psiholog, pentru că e în stare să calmeze și cel mai agitat câine din padoc. Cât despre oameni ce să vă mai zic? O unghie să bagi printre gratii, iar Gama o va îmbrățișa și o va linge și o va iubi ca și când ar fi unghia ei.

Gama este foarte mică și probabil nu va crește, la maturitate, mai mult decât un pechinez. Din păcate, dimensiunile ei liliputanice mă determină să-mi fac griji că va supraviețui iernii. Dacă îi salvați viața și o luați într-un apartament cu calorifere, așadar, veți avea un fel de combinație perfectă între un câine și o pisică.

Maga și Gama nu vă taie pensia, cum zice Ponta despre Johannis. E drept că nici n-or să v-o mărească. Dar pe ele le puteți adopta din primul tur, fără majoritate.

Dacă vă interesează una dintre cățelușe sau mai multe detalii despre ele și poveștile lor, căutați-mă direct pe mine:

0724.464.116
sau
andrei.mantog@kamikazeonline.ro
sau
un mesaj care sigur va fi urmat de o replică imediată, aici