Acum 10 ani cam pe vremea asta terminam liceul. Cel puțin asta deduc din faptul că astăzi merg la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Nimeni n-a murit, nici măcar (la dracu!) fetele de care am fost, măcar un pic, îndrăgostit fără speranță, pentru că la liceul singurele iubiri de ținut minte sunt cele fără speranță. Speranța, siguranța și (o, Doamne!) consumarea iubirii întinează nepermis și definitiv farmecul iubirilor adolescentine, le aruncă în banal și le transformă în povești imperfecte și perisabile așa cum vom tot avea, adulți fiind.

Mă uitam ca boul la ea în timpul orei de fizică, cu o mână sub falcă și gura întredeschisă, ca a idioților care îndepărtează un pic buzele când te ascultă atent, pentru a nu rata nimic din avalanșa de informații care se abate asupra lor. Îi vedeam doar profilul, dar mi-era de ajuns un profil ca să văd toată fața, de fapt de ce să mint, îmi era de ajuns un profil ca s-o văd dezbrăcată. De fapt de ce să mint iar, îmi era de ajuns un profil ca să-i citesc întreg viitorul, cu mine cea mai importantă persoană din el, cu mine răzbunându-mă duios și cu cruzime temperată, în căminul nostru patriarhal, pe toate durerile-n capul pieptului pe care mi le provocase.

O priveam și-i vedeam întreaga viață desfășurându-i-se la mine în cap, o vedeam murind cu copiii noștri plângându-i la căpătâi, și, cu gura aia de bou întredeschisă, murmuram o piesă pe care o descoperisem atunci și de care eram foarte speriat, încă de pe atunci:

You’re so beautiful, but you’re gonna die someday
Baby, you’re so beautiful but you’re gonna die someday
All I want is a little lovin’ before you pass away.

Nu o dată profa de fizică m-a avertizat că fredonez cu voce tare. Mă înțelegea, însă. Fizica nu mă putea interesa în acele circumstanțe, eram mai încântat de profilul ei zgârcit decât ar fi putut fi Arhimede de o mie de căzi care dau pe dinafară și pe bună dreptate, consideram eu atunci. Aveam să descopăr abia mult mai târziu că fizica era (ți-o spun cu tot regretul, iubita mea!) mult mai frumoasă decât fusese ea vreodată.

Au trecut 10 ani și n-a murit, ocazie pentru mine să-i mai murmur odată, prin gura căscată și acum la fel de idiot ca și atunci:

Ești așa frumoasă dar cândva o să mori
Pisu, ești așa frumoasă dar cândva o să mori
Vreau doar puțină dragoste înainte ca-n iad să cobori.

Da, acum cânt în română pentru că mi-a luat 10 ani să vin cu traducerea asta foarte frumoasă, dedicație specială pentru toate femeile care ne-au făcut să suferim, în special pentru alea din perioada liceului.