Clicky

Declarație de dragoste pentru eroii mei

Declarație de dragoste pentru eroii mei

Iubesc oamenii despre care am scris. Unii există, pe alții i-am creat. Pe cei care există i-am îmbunătățit, zic eu. I-am făcut mai umani, i-am făcut să trăiască, i-am făcut să simtă, i-am făcut să știe, i-am făcut, în ultimă instanță, eterni. Îi iubesc. Iubesc toate personajele care au apărut pe acest blog, pe fiecare în parte adică, pentru modurile în care m-au surprins, m-au bucurat și m-au învățat. Când creezi un personaj suficient de bun, devine independent. Tu îl duci până la un punct, apoi el începe să se descurce singur, ca un puști pe care îl ții de șa doar în primii metri de mers pe bicicletă. Am lăsat libere multe personaje și mereu am fost mândru de ce-au realizat. Simt că nu mai am nici o putere asupra lor, într-atât de tare s-au rupt și și-au construit propriile destine.

Uneori, însă, mai am amintiri cu ei. Uit mult, dar pe ele niciodată. Nu i-am uitat pe prietenii din copilărie, a treia entitate din lume pentru care chiar am scris o poezie, în afară de două foste prietene. Nu am uitat-o pe nebuna care și-a uitat la mine cartea roz pe care erau însemnate lucruri atât de idioate și atât de frumoase. Nu mi-am uitat tiribomba cu lanț, Dumnezeul care mă călăuzește prin viață. Nu am uitat-o pe cea mai tare bunică din lume, textul la care s-a râs, poate, cel mai mult, dintre ale mele. Nu pot să-l uit pe aurolacul a cărui fericire a căzut asupra lui ca un blestem, într-o noapte rece de aprilie. Nu i-am uitat pe Robi și Sebi, vamaioții care merg la mare de 1 Mai dintotdeauna. Nu pot să uit pompa și Porsche-le, obiectele mele însuflețite. Nu pot să le uit pe femeile care mi-au adus cel mai șeruit text de pe blog evăr. Mă gândesc mereu, măcar 10 minute pe zi, la Voyager. Și la taximetriștii din topul celor mai mișto taximetriști din București. La fata fără nici un like.  Încă vărs un pic din paharul de vin pe covor când îmi amintesc de Hattie Carroll. Nu mă uit nici pe mine când am trăit sfârșitul lumii într-un apartament din Balta Albă. Porcul care a făcut să plângă zeci de mii de gospodine care fac jumări din întreaga lume rămâne sus în top 5-ul meu. Ca și curva mea de nepoțică, Androida. Și da, încă mai am muște mici, dar am învățat să trăim în pace și chiar simbioză. Emma Bovary încă plânge când își amintește cum i-am tras-o pe motocicletă. Iar excrementele fostei mele prietene care făcea caca atât de frumos vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. La fel ca fata care s-a sinucis, dar în timp ce o făcea a vindecat un impotent incurabil. Mereu îmi fac griji în legătură cu liceenii cărora le-am scris ca să uite ce le-a scris Chirilă. Și chiar am vorbit alaltăieri pe Facebook cu cea mai frumoasă fată din facultate, care m-a iubit și așa penibil cum eram. Încă dau să mănânce animalelor dispărute pe care le-am inventat, deci le-am făcut să existe. Fiu-miu, cel din universul paralel, s-a făcut deja mai mare acum, și știe mai multe decât mine. Chiar și comuniștii au un mare merit în faptul că eu exist. Kitchos și mizer, we’ll always have Costinești. Iubiții mei John și Mikey încă dorm. Iar iubita mea de niciodată încă strânge între fese păpușa voodoo în formă de mine. Am cunoscut-o în afara imaginației pe fata care mi-a zis ”boss, nu mă interesează sistemul solar” și e fantastică. Anca Lungu încă nu-mi răspunde la foarte lungile bipuri. Fantoma omului care a trăit mai puțin de o oră mă mai vizitează încă, sub formă de pierderi de electricitate. Iar colegii mei de la fotbal care mi-au aruncat pe geam cel mai de preț lucru sunt și ei acolo, cu mine. Ca și corporatiștii, al căror futut a fost furat pe atâtea și atâtea site-uri de glume proaste. Și, desigur, te ador, Emma, iubita mea de ieri și de mereu. Nu mă omorî, miu cefei! De ce ai murit, Luana?

Unde sunteți toți? Totul e bine? Sper că nu vorbiți urât despre mine. Sper că nu vă plângeți prietenilor că v-am părăsit. A fost, în fond, ideea voastră să plecați. Să fiți cuminți. Curajoși sau lași, frumoși sau urâți, eroi și criminali, toți existați acolo, în universul paralel al personajelor, pentru ca acest univers, al nostru, să fie mai sigur și lipsit de surprize. V-am pus acolo, bine, ca să nu vă nașteți aici. V-ați fi plictisit printre noi. Suntem niște bătrâni aici, în universul ăsta ordinar. Voi fiți liberi! Fiți ce noi n-am putut fi și chiar ce n-am vrut să fim! Și, când noi vom muri, nu uitați că noi suntem cei care v-au făcut nemuritori. Și acolo, la petrecerile alea luxoase din Yoknapatawpha, vărsați un pic din paharul de mizerie de Victory Gyn pe jos, în amintirea noastră. Eu vă voi iubi încă, și de-ar fi ultimul lucru pe care viermii o să-l ronțăie.

3 thoughts on “Declarație de dragoste pentru eroii mei

  1. Uite un apel de bine:
    Va rog sa ne ajutati ,prin votul vostru , sa obtinem finantare pentru proiectul propus de spitalul nostru

    http://raiffeisencomunitati.ro/grantwizard/granturi/

    pasii pentru inregistrare:

    click pe VOTEAZA SI TU
    se deschide o pagina pentru crearea unui cont de utilizator
    se selecteaza optiunea “Inregistreaza-te” si se completeaza campurile solicitate, cu nume, nume utilizator (adresa de email) , apoi parola – se confirma si apoi adresa de email – cu confirmare,
    Se da click pe INREGISTREAZA_TE si apoi in adresa de email inregistrata vine un mesaj cu un link de activare,Se deschide email, se acceseaza link-ul si se face conectarea pe site, cu numele de utilizator si parola care au fost inscrise.
    Proiectul nostru se numeste
    TERAPII DE STIMULARE POLISENZORIALA PENTRU COPII CU DEFICIENTE – SPITALUL DE PSIHIATRIE SIBIU
    click – VOTEAZA
    MULTUMIM!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *