Îmi plac oamenii de știință. Nu ”cercetătorii americani” din Libertatea, ci oamenii de știință adevărați. Oamenii de știință ai căror strămoși oameni de știință ne-au adus unde suntem acum, la nivelul la care nu ne mai omoară frigul și cariile. Frigul ca frigul, pot să înțeleg că e o chestie periculoasă, oamenii încă mai mor de frig pe la Vaslui, dar să zicem că nu mai e un fenomen atât de comun, într-o lume în care focul a fost manipulat și băgat în țevi care înconjoară casele. Dar să te omoare o carie? Mă întreb dacă atunci când au apărut antibioticele au existat sceptici. Mă întreb dacă era un curent de gândire care spunea: ”dacă Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii să fie mai presus de carii și infecții, ar fi creat antibioticele în alea șapte zile!”. Din fericire, prostimea a acceptat astăzi antibioticele ca fiind niște mici pilule miraculoase care chiar au efect. Din păcate, le-a acceptat chiar prea mult. Cretinii iau azi antibiotice de îndată ce li se înfundă nasul, ceea ce dă oamenilor de știință de care vă spuneam bătăi de cap, pentru că s-ar putea să fie nevoie să creeze alte pilule miraculoase, din moment ce antibioticele încep să nu mai aibă efect. Supraviețuirea a fost dintoteauna o chestiune de inteligență. Chestiile care vor să te omoare vor profita nemilos de prostia ta cretină. Și acum nu mă refer doar la tornadele care-ți vor demonstra că intriga din Vrăjitorul din Oz e doar o povestioară fără baze reale dacă încerci să le filmezi de aproape, ci și la chestiile mici, la virușii și bacteriile care nu vor ezita să ți-o dea la temelie dacă ești un bou care ia antibiotice o dată pe lună. De ce? Păi, ca să scurtăm la maximum o lege a naturii: cu cât ești mai prost, cu atât meriți să mori mai repede. Ca să le facem puțin și pe plac și opozanților oamenilor de știință, să-l includem pe Dumnezeu în ecuație și s-o spunem p-aia dreaptă: o exista un Dumnezeu al bețivilor, dar unul al proștilor cu siguranță nu. Luatul de antibiotice după ureche e doar unul dintre bolovanii pe care-i aruncăm în calea oamenilor de știință atunci când ei, săracii, nu caută decât să ne facă nouă viața mai ușoară.

Oamenii de știință demonstrează că evoluția este posibilă prin simpla lor activitate din viața de zi cu zi, pentru că ne fac să progresăm cu un ritm uimitor (chiar dacă greu de sesizat pentru tâmpiți) în toate domeniile. De aceea, pe cât de tare îmi plac oamenii de știință, pe atât de mult mă exasperează cei care îi contestă. Pentru că zilnic, în metrou, la serviciu sau chiar în confortul propriei dumneavoastră curți, veți auzi păreri atât de scandaloase încât vă va veni (presupunând că sunteți, ca și mine, un fan al oamenilor de știință) să vă ridicați și să-i plesniți pe emițătorii lor cu o pungă de Mega Image plină de mercur. Peste ochi. Veți auzi de pildă că universul a apărut în șapte zile, că evoluția este doar o ”teorie” (una greșită, vi se va explica imediat), că încălzirea globală este o farsă bine regizată, că bolile incurabile pot fi vindecate cu apă și mușețel, că în spatele liderilor politici mondiali stau niște (alegeți voi din listă) masoni/evrei/extratereștri/roboți/diavoli care îi manevrează, că praful de colț de elefant presărat în cafea îți mărește penisul și că Victor Ponta și-a scris singur doctoratul. Înțelegeți, odată pentru totdeauna, că nu e o dezbatere. Oricât de originale și surprinzătoare, părerile voastre care contrazic comunitatea științifică sunt nule, iar democrația nu există în această chestiune. Adică dacă vă strângeți 1000 de idioți care spuneți că gravitația e doar o teorie, nu un fapt, numărul nu va conta câtuși de puțin în fața unui singur fizician care va susține contrariul, mai ales atunci când, la sfârșitul controversei, vă va demonstra că voi sunteți cei care vă înșelați dându-vă, tuturor ălora 1000, un brânci de pe bloc.

Poveștile cretine (Biblia, broșurile cu tratamente naturiste, emisiunile de pe Antena 3 etc.) pot fi distractive, dar luarea lor în serios ne poate afecta foarte grav viitorul, chiar pe ăla apropiat, în moduri pe care, proști fiind, nici nu ni le putem imagina. Când eram mai tânăr, credeam că să fii prost nu e o alegere. Acum, cred că oricine poate să nu fie prost, cu condiția să-și dorească suficient de tare. Și, dacă nu-ți dorești suficient de tare să nu mai fii prost, ești și nesimțit. Vai! Noroc că nu sunt om de știință, ca mi-aș băga picioarele imediat ce m-aș trezi contrazis de niște tâmpiți vocali și mulți. Dar ei n-o fac, dragii de ei. Cu miliarde de proști strâmbând din nas la toate chestiile mișto și folositoare pe care le zic și le descoperă, oamenii de știință continuă să ignore neștiința și să stea zilnic în laboratoare, în biblioteci, în cabinete, în ce-rahat-mai-stau-ei-când-lucrează și îi dau înainte. Pentru noi, proștii. Trebuie să-i iubești. Așa că fiți geekși, dragi copii. Fiți tocilari, purtați ochelari, învățați bine și nu disperați: o să futeți mai puțin, poate, dar mai de calitate.