De fapt, te iubesc încă. Și sunt același papagal ca-n prima zi. Știi tu, ziua aia când ți-am dat un trandafir în ploaie și ți-am zis că sunt îndrăgostit de tine pe viață, în curtea liceului, iar tu te-ai uitat mirată la mine, că (unu) aveai prieten și (doi) nu mă prea cunoșteai (că nu eram decât colegi de clasă de trei ani, plm) și mi-ai spus, foarte deranjată că te-am pus să cobori pentru căcatul ăla de floare: ”Mda, știu. Și ce-i cu asta?”. Poți să mă ierți că te-am dat în pula mea în titlu? N-am fost eu! Eu sunt un fraier și n-aș îndrăzni vreodată să ridic slova împotriva ta, doar că am văzut că titlurile astea de Gigi Duru au efect, se scriu cărți și bloguri cu atitudini din astea, io de exemplu am deja cinci scriitoare în listă, semn că talentul literar se ia mai rău ca candidoza. Măcar în titluri să mă mai dau și eu șmecher. Te rog, nu mai citi acel titlu, căde-mi-ar mâna care l-a scris în acid sulfuric, dar să mă doară încă, chit că n-o mai am atașată, mă rog, înțelegi tu, că uite c-am făcut iar o comparație nereușită, cum îmi spuneai mereu că fac.

M-ai umilit ani la rând, dragostea mea… Dar apoi, apoi m-am răzbunat! Când te-am avut întăiași dată, a fost prima și ultima oară când am întrebat pe cineva: ”Zi-mi, o am mai mare decât a fostului tău prieten?”. Iar tu știai că te iubesc și mă menajai, așa c-ai zis să fii drăguță; da, am știut că și tu mă iubești atunci, atunci când mi-ai răspuns, nu înainte să eziți câteva secunde, contemplând-o cu dorință (?!) amestecată cu milă, că ”meh, o ai mai frumoasă…”. Mulțumesc că nu m-ai mințit! Am știut mereu că mă pot baza pe tine. Ce-ar fi fost relația noastră fără sinceritate?

Voiam doar să-ți spun că încă te aștept în față la Academie, că mi-ai zis că ne vedem la ora 5, parcă. Dar nu mai știu exact în ce zi trebuia să ne vedem, așa că zilnic la 5 sunt acolo, și am citit suficient Coelho și horoscop încât să știu că până la urmă o să apari. N-au trecut decât 11 ani de când mi-ai promis, dar tu ai fost mereu atemporală, spațiutimpul o ia razna în preajma ta și se curbează ca prostul deși nu ești nici măcar un pic grasă, ba dimpotrivă, făcând ca 11 ani așteptându-te pe tine să treacă ca 11 minute la curve, curvo dragoste. Dacă te-ar fi cunoscut pe tine, Einstein însuși ar fi ajuns un funcționăraș acru și cu salariu mic, iar lumea n-ar fi știut acum cu cât e egal E. Ai fi putut trăi într-o lume în care, din cauza ta, studenții la jurnalism ar fi mers să tragă de o cola prin cluburi fără să știe că E=mc2? Cine știe ce-aș fi descoperit și eu dacă n-aș fi avut norocul să mă îndrăgostesc de tine? Probabil aș fi aflat misterul porțiunii ăleia de 96% din Univers pe care savanții nu și-o explică sau aș fi găsit leacul pentru cancer sau alte căcaturi de genul ăsta. Fhew, hai că m-am ferit la timp, ce noroc pe mine că, în loc să schimb lumea, te-am iubit ca un câine și mi-am pierdut vremea scriindu-ți poezii pe care chiar părinții mei le-au ars de jenă, deși ei de obicei păstrează tot de când eram eu mic.

Te-aș întreba ce faci, dar nu pot, că ți-am dat block pe Facebook, iar pe celular mi-e rușine. Îi zic celular pentru că de atunci când le spuneam celulare mă tot întreb dacă să-ți dau un sms. Așa că te-ntreb aici. Ce faci? Mai vii? Dar trandafirul ăla-l mai ai? Mai ești măritată? Mai crezi despre mine că-s un fotbalist ratat care a naufragiat în jurnalism de joasă factură? Mă mai iubești?

Știu că te-ai supărat atunci când ți-am spus că sexul îți miroase a scrumbie, dar nu mi-ai dat șansa să-ți explic: scrumbia e peștele meu preferat, o prefer oricărui alt fel de mâncare sau de orice, ți-o jur! Și să știi că mă refeream la scrumbie de Dunăre. Aia de mare miroase mult mai urât.

Îți amintești când am dansat atunci, la petrecerea de sfârșit de an? Tu cu prietenul tău și eu singur? Nu-i bai, înțeleg, dacă te-ai fi uitat măcar o dată la mine în seara aia te-ai fi dat de gol, s-ar fi prins gelosul ăla că de fapt pe mine mă iubești. Dar eu știam, de aia și plângeam. De fericire. Și ți-am scuipat în pahar când ai plecat cu el la baie probabil să vă futeți, ca să facem totuși un schimb de fluide în noaptea aia. A băut și prietena ta cea mai bună din paharul ăla, proasta. Cum ar veni, am făcut-o în trei. Panaramelor.

Și a mai fost atunci când

[m-am enervat. Nu meriți cuvintele mele frumoase! Gata, ajunge! O să arunc această postare în foc ca Gogol!]