Fosta și viitoarea mea prietenă are cele mai țâțe mari. Datorită acestei mutații (credeți-mă, Darwin însuși ar fi fost impresionat unde a ajuns evoluția în cazul ei), își permite să nu facă multe lucruri pe care domnișoare mai plate-n pipotă trebuie să le facă. Prea multe, din păcate (of-ooof). Printre ele se află cu siguranță și mersul la vot. Ai țâțe mari, ai făcut destul pentru societate și democrație, serios, stai acasă și mulțumim pentru tot! Dar nu. Ea s-a dus la vot și s-a mai și pozat, să mă facă de râs. Am sunat-o.
– Ce faci, vita pământului (așa o alint eu), votezi când eu îndemn la absenteism?
– … (a zis ceva irelevant, nu mai știu, meh)
– Așa, și cu cine ai votat?
– În orice caz nu cu ăia care au câștigat.
– Păi, ăsta e paradoxul amuzant, văcuță, că se vede treaba că nimeni n-a votat cu ăia care au câștigat.

Și-atunci am stat și m-am gândit. Chiar, bă! Cine a votat cu PSD-ul? N-am avut nevoie de multe search-uri prin hard. În minte mi-a venit aproape imediat o amintire îndepărtată dintr-o dimineață de 2004 în care mă chirceam copt de somn într-o Dacie care risca să se dezintegreze la fiecare hop. Mergeam spre Glogova, o comună a județului Gorj cu care nu m-aș lăuda, unde urma să fiu (”ram-pa-pa-pam” – apud Adrian Minune) observator din partea Pro Democrația în comisia de votare. A fost o zi în care am văzut pentru ce am murit la revoluție: pentru dreptul nostru de a nu vota (serios zic) și pentru dreptul altora de a vota, liber de data asta, tot cu PCR-ul.

Ați auzit de suberoi? Dada Saveta era suberou. Dacă supereroii au puteri supranaturale, suberoii sunt o specie nebăgată în seamă de autorii de benzi desenate care nu doar că nu au puteri supranaturale, dar nu au nici puteri normale, la prima vedere la îndemâna oricărui om. Dada Saveta a găsit în dumisale, totuși, puterea de a veni la vot la șapte dimineața. Când a ajuns în fața cabinei de vot, însă, s-a blocat. Prezența perdelei albastre care separa lumea înconjurătoare de altarul democrației i s-a părut dadei Saveta o farsă de prost-gust pe care cu siguranță necuratul i-a jucat-o pentru a-și bate joc de bătrânețile ei. Înainte ca vreun membru al comisiei să se dezmeticească, o vedem pe dada Saveta aplecându-se și lăsându-se în genunchi. ”Na belea, asta crede că e la biserică!”, ne-am gândit toți. Dar nu. Apropierea de pământ a continuat și Saveta a picat în patru labe, cu hârtia și ștampila acum prizoniere între palma băbuței și gresia de pe jos. Din această poziție, suberoul Saveta încerca să se strecoare pe sub perdeluța cabinei de vot de parcă aceasta ar fi fost făcută din beton-armat. Am fugit să dau perdeaua la o parte și să o ridic pe cetățeancă. Dada Saveta a fost mulțumită că i-am facilitat votul și m-a rugat: ”Intră cu mine, mamă, că eu nu prea văd.” Cum eram singurul neutru din comisie, am intrat (aveam s-o fac, vrând-nevrând, legal ‘au ba, de mai multe ori în acea zi). Când a deschis cu mâini tremurânde buletinul de vot, dada Saveta m-a întrebat ceva care atunci mi-a părut stupid, dar care trăda (îmi dau eu seama cu mintea de acum) o deplină luciditate și siguranță a preferințelor: ”Care-s ai lui Iliescu?”. I-am arătat și am ieșit.

A votat multă lume în ziua aia. Prezența a fost binișor peste 90%, dar în legătură cu unele nume de pe lista de potențiali votanți s-a stabilit, în câteva cazuri chiar cu probe, că sunt morți (lui Vasile al Boatii, de pildă, îi luase pulsul un alt cetățean al comunei cu câteva zile înainte, când l-a găsit trântit în țărână, la câțiva metri de birt; ”era mort tun!”, se jura cetățeanul în fața comisiei). Dar Vasile al Boatii, chiar și-n neființă aflându-se, ar fi fost cu siguranță într-o formă mai bună decât unii dintre oamenii pe care i-am văzut exercitându-și dreptul democratic în acea zi. Am văzut cetățeni afectați de tot felul de handicapuri permanente sau temporare, de la morți de beți la invalizi, chiori și chiar orbi. Nea Floricău chiar ne-a făcut pe toți să râdem când a ieșit cu foaia de vot și ștampila din cabină și s-a dus să voteze lângă fereastră, în văzul tuturor, inclusiv în al lui, că înăuntru era prea întuneric ca să distingă slova. ”N-ai voie acolo, nea Floricău!”, s-a rățoit la el unul din comisie. Bătrânul s-a strâmbat la el în timp ce apăsa cu ștampila pe foaie: ”Mai duceți-vă dracului, de parcă n-ați ști toți oricum cu cine votez!”. Se vede treaba că nea Floricău își expusese prea des preferințele politice la poiana lui Iocan din Glogova, aia unde nu se citeau ziare, ci se beau minți.

În acea zi de vară a lui 2004 a câștigat PSD-ul în Gorj. Ca și înainte, ca și și mai înainte, ca și după, ca și acum, ca și peste cincizeci de ani. Pentru că, până murim noi și-or veni alții mai nechinuiți de convingeri străbune, ăștia suntem.