”Cu cât cunosc mai mulți oameni, cu atât îmi iubesc mai mult câinele”, zicea un om. Așa și eu: cu cât cunosc mai mulți capitaliști români, cu atât mă simt mai atras de comunism. Și de Mircea Badea. Pierduți undeva între redneckșii bătuți în cap (dar altfel republicani, nu-i vorbă) din America și așa-zisa mișcare intelectuală anti-PSD-istă autohtonă, oamenii de dreapta din România sunt penibili nu neapărat pentru că sunt proști (deși sunt), ci în primul rând pentru că sunt mult prea săraci. Ce înseamnă când ești sărac în capitalism? Că nu faci față în capitalism, desigur. Și ce înseamnă când Mircea Badea produce mai mulți bani decât tine în capitalism? Că Mircea Badea e mai capitalist decât tine, desigur.

”Dar nu, că aicea nu e capitalism, aicea e comunism! Ne conduc comuniștii țara, huooo, poponarilor, jidanilor, maidanezofililior!” (ș.a.m.d., ca să numesc doar trei dintre categoriile de oameni din cauza cărora capitaliștii nu pot să trăiască). Dar și aici se cam contrazic. Păi, coae, deci țara noastră e comunistă, da? Deci suntem pro-ruși, da? Deci voi vă mâncați de sub unghii în garsoniere din Drumul Taberei pentru că nu vă lasă comuniștii să vă puneți în valoare talentul de a face bani, da? Și atunci de ce mama dracu spuneți pe bloguri că vom avea război cu Rusia, mă, boilor? Adică cum, ne batem între noi, comuniștii, tampiților?

Pentru că asta puteți citi pe blogurile de dreapta în ultima perioadă. Din fața calculatoarelor lor Pentium II, furioși până la paroxism pe Putin și chiar pe ”comunistul” de Obama (pentru că n-a reușit încă să înțeleagă că setea de sânge și sudoare a lui Maggie Thatcher și Augusto Pinochet sunt singurele căi înspre progres), capitaliștii români propovăduiesc conflictul izbăvitor, conflagrația mondială purificatoare la sfârșitul căreia, neîndoios, ei vor se îmbogăți, odată scăpați de mizerabilul acela de Putin, care le-a pus bețe-n roatele tonetei de înghețată cu care voiau capitaliștii noștri vorace să meargă la piață, ca să rupă cu profitu.

Faceți cunoștință cu Mihai Giurgea:

Nu, n-am stat să cotrobăi prin internet ca să găsesc o poză cu Mihai Giurgea care să-l dezavantajeze. Mai mult, această poză este folosită de însuși Mihai Giurgea pe blogul personal, ca să știe cei paișpe fani cui trebuie să ceară autografe pe stradă. Zilele astea, Mihai Giurgea a făcut cel puțin 6 share-uri (record personal) cu două (da, însumat) texte de pe blog în care jubilează, ba chiar juisează anunțând războiul (textul 1 și textul 2). Este, de altfel, un lucru cunoscut că toți oamenii cu chelie își doresc un război mondial. Nu doar pentru că omenirea e rea și din cauza ei au ei păr doar pe lângă urechi, ci și pentru că în război se folosesc căști.

Acum uitați-vă încă o dată la Mihai Giurgea. Așa-i că are profilul capitalistului care reușește în viață și de prea mult huzur începe s-o ardă pe bloguri? Greșit. Mihai Giurgea e un ratat. Sigur, un ratat ca mine și ca tine, dragă cititorule, dar măcar noi  nu suntem extrem-dreaptiști. Noi ne asumăm ratarea, sperăm ca statul să ne-o trateze un pic cu niște pensie când nu mai putem să muncim (mai mult) pe degeaba, suntem resemnați cu lipsa noastră de aptitudini pentru îmbogățire și ne trăim viața calm, conviețuind cu comuniștii și acceptând cu un conformism care nu ne dă multe insomnii beneficiile, dar și pretențiile statului. Nu și ratatul chel Mihai Giurgea, tati! Mihai Giurgea s-a săturat! Cu fața asta de mangustă excomunicată din orașul mangustelor pentru că era prea penibilă chiar și pentru o mangustă, Mihai Giurgea scoate cuțitul. Nu, nu e o figură de stil. Acest papagal chiar scoate cuțite. Și nu din mă-sa (mulțumesc băieților de pe rândul 17), cum i-am fi sugerat cu toții, ci în direct la televizor:

Ia uitați-vă cine era fasciiiist! Țiganul chel și pipernicit e fascist! Vaaaai, dar cât de drăguț! Giurgea, futu-ți ochelarii tăi de rege al complexaților, tu dacă trăiai în patrușpatru nu prindeai nici trenul de Auschwitz, la ce material genetic prost prezentai! Hai, bagă briceagul ăla la loc în cur și papă-ți lăpticul, că poate-l trimit pe Mircea Badea peste tine. Sau pe Putin.

În ce mama dracului de țară de impostori trăim, dacă ăia care urlă ăl mai abitir că vor război sunt aceiași cu cei care ar muri primii în caz de Doamne-ferește?

Acum revenind. Poate v-ați supărat pe mine când am spus că după ce-i văd pe capitaliști (să nu-i uităm pe ăia de la înliniedreaptă și alte bloguri obscure pline de căcăcioși) îmi place de Mircea Badea. Mircea Badea rămâne un cretin sinistru, dar, chiar și așa, nu se compară cu ăștia. Cât despre războaie, mai uitați-vă o dată (ultima oară, promit!) la fața lui Giurgea și spuneți-mi dacă în tabăra lui ați vrea să fiți când începe bătaia. V-ați uitat? OK. El e la capitaliști.