Clicky

M-am hotărât să scriu o carte…

M-am hotărât să scriu o carte…

Despre cum oamenii scriu prea multe cărți. Ideea mi-a venit după ce eu, acum ceva vreme, am mințit o fostă gagică că scriu o carte, ca s-o impresionez. N-a fost impresionată. M-a întrebat despre ce e, eu am luat-o cu secrete de scriitor și alte vrăjeli. Pe urmă știți ce mi-a zis? Că și ea scrie o carte. Am fost furios, recunosc. Pentru că am întrebat-o dacă mă ia la mișto, dar, spre deosebire de mine, ea nu mințea; ea chiar scria o carte! Ea având puțini ani și nefiind în principiu pasionată de cărți, bănuiesc că are șanse mari ca, în ritmul ăsta, să scrie în curând mai multe cărți decât a citit.

Poate sunt eu prea dur, dracu știe. Nu văd nici un motiv pentru care cineva care nu e Llosa, Hemingway sau Gogol să se apuce să scrie o carte. Dimpotrivă, văd o grămadă de dezavantaje în inflația de scriitori. În primul rând, confuzăm publicul (da, știu că nu există verbul ”a confuza”, dar totuși îl folosesc, că doar nu-i carte aicea). Pe o planetă cu locuitori sănătoși la cap, doar ăia trei pomeniți de mine mai sus și alte câteva sute (hai, poate mii) de oameni ar scrie cărți, rezultatul fiind că omenirea ar avea de ales între niște cărți bune. Acum, însă, când toată lumea scrie, publicul e buimac și tot mai imbecil. Când te apuci de citit, ai șanse uriașe să dai peste cărți scrise de foste prietene care s-au gândit că ar fi bine să scrie o carte. Ți se va părea, poate, că nu-i așa rău, neavând cu ce să compari. Și așa îți vei face un obicei. Iar acest obicei va fute creierii unei întregi generații. O generație de oameni care nu mai citesc scriitori, ci se citesc între ei, autorii de cărți.

Spuneam, mai demult, despre cum toți tâmpiții cu un DSLR se cred fotografi. Deja boala a devenit mai gravă. Acum, toți ăia care știu să pună cratime se cred scriitori.

Aș scrie mai mult, dar deja mă simt un mic impostor: cu ce drept scriu pe un blog eu, care n-am scris până acum nici măcar o carte? Așa că mă las de scris și mă apuc chiar acum să construiesc o casă. Știu să o fac pentru că atunci când eram mic făceam castele de nisip și mi se spunea că-s bune. În plus, o casă e mai utilă decât o carte. Nu mă va interesa dacă lumii îi va plăcea sau nu casa mea. Important e c-o să am unde să stau. Odată scăpat de această grijă, îmi voi construi și-o mașină mai mare și mai scumpă decât cea pe care o am deja. Sau poate mă apuc direct de printat bani. Hmmm!

Acum serios, nu mai fiți proști. Nu mai faceți artă dacă arta nu vă cheamă. Limitați-vă la făcut de copii. Acolo ne pricepem cu toții la fel de bine, istoria și evoluția au demonstrat că suntem la fel de talentați la închis ochii și dat din buci. Cu excepția părinților lui Lucian Mândruță. Ăia ar fi făcut mai bine să scrie o carte.

 

11 thoughts on “M-am hotărât să scriu o carte…

  1. Eşti în greşeală. O carte proastă te învaţă cel puţin la fel de multe ca o carte bună.
    În plus, ştiu pe unul care a scris în toată viaţa o carte de vreo 50 de pagini mai mult goale şi e ca şi cum şi-ar fi făcut o casă. I-a dat statul apartament de 3 camere, pe gratis.

  2. e greu cu treaba asta in literatura. nu-s expert, da asa pare. in stiinta e usor. faci o cercetare serioasa, uneori formalizata printr-un doctorat si “contezi” cat de cat pentru a fi luat in seama – adica nu inseamna nimic inca, doar ca ti-ai castigat dreptul sa deschizi gura intre specialisti. apoi, ramane de vazut ce reusesti in continuare, comunicand in mediul stiintific, care te critica samd. in literatura cred ca e mai greu cu afirmarea. la fel ca si cu doctoratele stiintifice slabe sau rezolvate si in literatura poti avea ceva bani si ti-ai rezolvat o publicare pe banii tai la o editura buna. cred ca inca din liceu ar trebui realizata o educatie a gradelor de “afirmare”, ca altminteri toti poietii aia rockeri vor crede in clasa a XII-a ca pot publica si ei o carte. mai ales ca poezia e in criza. ei sunt gata sa salveze aceasta criza. da acuma cu blogurile astea e si mai greu. ca unii deja vor sa mute referinta critica dinspre criticii profesionisti spre ce zice onlineu’ majoritar. jos cu batranii si sistemu’, sus blogu, unde-s milioanele de critici, care nu se pot insela doara.

  3. O carte proasta doar iti pierde timpul. Nu te invata absolut nimic. Da, bine, iti demonstreaza inca o data ca unii oameni sunt cu adevarat tampiti. Si tu le dai din timpul tau si ii ajuti sa continue in idiotenia lor…

    Cat despre comentariul de mai sus….nu cred ca a primi un apartament cu 3 camere gratis e un motiv sa te apuci sa scrii o carte. Daca statu-i prost, trebuie sa fim si noi?

  4. “Când te apuci de citit, ai șanse uriașe să dai peste cărți scrise de foste prietene care s-au gândit că ar fi bine să scrie o carte.” :)) slava artei ca nu ma cheama, ca n-as fi vrut sa ajung citata din Cuvinte celebre. Una dintre cele mai penibile modalitati de manifestare a ‘artei’ infantile sau nu sunt poeziile de dragoste ranita din generala/liceu/postliceala, ale caror manuscrise vor fi arse bine de tot, pentru a nu ne confuza printr-o cariera postmortem. Deci, prietenilor rugati sa arda manuscrisele unei artinception ceva, ardeti-le, ca suntem satui de atatea revelatii! Bineinteles, multumiri lui Max Brod, care nu a ars manuscrisele prietenului sau bun. :))

  5. Alexandra, cartea aia putea fi scrisă în maxim o săptămână. Pe vremea lui Ceaşcă, un apartament echivala cu tot salariul pe minim 3 ani. Nu-i rău, ca afacere. Şi, ţine cont că vorbim de un poet leneş şi nu dintre lingăii puterii socialiste.

  6. E o idee buna, numai ca piata e plina de literatura, asa ca ar trebui sa te orientezi spre ceva mai de nisa, ceva mai pragmatic, care sa fie folositor omului. De exemplu, sint jdamii de carti de bucate dar n-am vazut nici o carte de baute sau o carte de futut, desi multi se lauda ca fut ca la carte sau sint meseriasi cu bautura. In domeniul asta totul se face dupa ureche si la vrajeala, nu se lucreaza dupa retetar, cu cantitati sau ingrediente corect definite si d-aia ies treburile de cacat. Daca esti jmeker si te duce capul, inhama-te la munca, scrie cartea si adu-le oamenilor fericirea in viata de zi cu zi.

  7. Ma nu-i o idee rea, scrie o carte de futut, fii un fel de Sandra Brown, te umpli si de bani si-ti faci si mana.
    Nu te apuca sa scrii tampenii, gen aia care ai futut-o tu, Morena, ca nu te lectureaza nimeni.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *