Clicky

Gândacul nu a murit

Gândacul nu a murit

A trecut mult timp de când Franz Kafka nu mai e portdrapelul pseudointelectualilor de la noi. ”Asta e ca-n Kafka, frate!” s-a transformat în ”ciudat ca-n Fowles” (anii ’80), ”așa a zis Oscar Wilde” (anii ’90) și, mai recent, în ”Radu F. Constantinescu, Otravă și Game of Thrones au dreptate!”. E amuzant într-un mod straniu și amar cum Kafka a fost uitat din nou, după ce lumea mai întâi și-a reamintit de el. Pentru că, în timpul vieții, Franz Kafka a fost privit ca un ciudat inadaptabil. Când societatea decide că ești un ciudat inadaptabil, atunci nu ai de ales și chiar te transformi într-un ciudat inadaptabil. Și, ca și când asta n-ar fi fost de ajuns, ciudatul inadaptabil era și foarte complexat. Lipsa de apreciere unanimă față de scrierile sale l-a determinat să ceară prin testament ca acestea să fie arse după moartea sa. Mulțumită unui bun prieten, asta nu s-a întâmplat. La câteva decenii după, complexatul neînțeles a devenit vizionar. Excentricul neîncadrabil vreunui stil a devenit ctitorul propriei literaturi. În plină dramă concentrațională, la două decenii după moartea austriacului, romanele macabre și bântuite de singurătate ale lui Kafka au devenit creații ale unei minți atinse de geniu.

Cum să aibă succes un austriac *evreu din Praga* (zice Wikipedia, meh) mustind de talent și originalitate într-o zonă a lumii atât de exasperant de ordonată și conservatoare? A trebuit să treacă ani buni până ca Franz Kafka să-și găsească locul, acceptat cu deferență de către o generație fenomenală de sud-americani drept inventatorul ”realismului magic”. Realismul magic este acel gen literar în care lucruri aparent imposibile și complet implauzibile sunt descrise atât de minuțios, atât de serios și cu atât de mult talent încât practic nu mai poți, odată ce le-ai citit, să contești autenticitatea lor. Macondo-ul lui Marquez a existat pentru că îl știi ca-n palmă și ai fost martorul istoriei sale, așa cum gândacul din tulburătoarea și subapreciata nuvelă a lui Kafka există, pentru că născătorul gândacului a vrut asta.

Dacă cumva nu știați, ”într-o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbucimate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare. Zăcea întins pe spatele său tare ca o carapace și, când ridica puțin capul, își vedea abdomenul cafeniu boltit în sus și divizat în segmente rigide, de forma unor arcuri; plapuma abia se mai ținea să nu alunece cu totul de pe această proeminență. Nenumăratele lui picioare, jalnic de subțiri în comparație cu dimensiunile sale de altădată, îi tremurau, neajutorate, înaintea ochilor”. Până când este martorul propriei sale morți, într-un text cumplit și lipsit de speranțe, Gregor Samsa se întreabă, gândac fiind, ce anume s-a întâmplat de a ajuns spaima propriei familii. Când Gregor apare în fața lor, propria mamă strigă după ajutor, în timp ce el încearcă să o consoleze, dar din carapacea acum complet metamorfozată ies doar sunete animalice. Urmează o relație suprarealistă de pacient – asistente cu membrii familiei, încheiată brutal cu hotârârea tatălui, a mamei și a surorii că ”monstrul” trebuie omorât.

Prevestitor sau nu, acesta nu era deloc un text cuminte pentru vremea lui. Nu doar neobișnuit, ci și prea plin de angoase și disperare ca să prindă la cititorii vremurilor. Pentru mulți ani, bietul gândac Gregor Samsa chiar a murit. Acum, puștii nu mai știu ce-i cu Kafka, nici măcar pseudointelectualii de odinioară nu-l mai pomenesc așa des, în situații exasperante la care sunt făcuți părtași de birocrație sau prostie nemărginită. Cât despre mine, la fel de marcat de nuvela lui Kafka precum orice pârlit care visează ca într-o zi să scrie una a lui, eu încep să înțeleg că gândacul nu a murit, de fapt. Gândacul doar așteaptă să-l redescoperim. Cu multele picioare îndoite sub cap, stând pe spate relaxat, pe aceeași carapace pe care inițial se trezise înspăimântat, Gregor Samsa întinde precis o antenă și dă drumul la muzică. Până când îl vom regăsi, va sta și va asculta asta, gândindu-se că și alți oameni au mai fost gândaci, înaintea lui.

16 thoughts on “Gândacul nu a murit

  1. Un mic orasel in germania, toamna, toamna din aia rea, nemteasca, se anunta o trupa de teatru romaneasca. Ne ducem, sala unui liceu care a vazut zile mult mai bune, citiva specatori, media de virsta, 70 de ani. Kafka, la un moment dat incep personajele sa bata, ritmic, cu niste linguri de lemn in masa. Se porneste o furtuna, sala nu era cine stie ce izolata fonic, tunete, rapaiala ploii, se aude cu greu scena. In spatele salii se agita niste spectatori. Se aud sirene, multe sirene.
    In sfirsit pauza, iesim in hol, pe o masa un batrin intins si-n juru lui se agita niste halate albe.
    Plecam acasa, furtuna in loc sa se linisteasca devine tot mai violenta. Oprim la un restaurant sa mincam ceva, inauntru e multa liniste, la o masa lunga sunt citiva tineri si tinere, f. tacuti. Incep sa bata cu lingurile-n masa, ritmic, rar si ritmic. Nu vine nici un chelner, furtuna s-a mai potolit, iesim. Strada intunecata ca-n nuca, aflu de la radio, in masina, ca furtuna a lovit niste stilpi.
    Ajung acasa, imi pun un pahar mare de tuica, il bag in pizda ma-sii pa Kafka asta.

  2. N-am stiut nimic de Radu F. asta pana sa vad misto-ul ce-l faceti de el. Dar uite ca asa, usor, usor, il faceti vedeta si baiatul isi vede de treaba. Mai fura un citat (chiar din Kafka, de ce nu?) mai stoarce o pizda pierduta si iata vedeta ce-a iesit din mainile voastre…
    Sidur ca poti alege sa citesti lucruri misto si interesante dar le gasesti din ce in ce mai greu si atunci? Care-i alternativa intre o nuvela de Kafka sau intelegerea metamorfozei lui Samsa si o pensula de miere peste bot de la acum celebrul Radu F.? Vin si eu cu textul ala absolut cretin al omului caruia lehamitea i-a ocupat simturile: Omul care vine obosit de la munca, cu ce sa se relaxeze si el?
    Asa au fost condamnati la moarte prin evitare Kafka, Fowles, Huxley si atatia altii… Gandacii au murit, parerea mea. 🙂

  3. intrebare de softpedia. cum aflu daca sunt cumva pseudointelectual? adica ma gandesc la faptul ca pentru a ma numi intelectual ar trebui sa fiu ca si popper, chomsky , mcluhan, foucault sau asa ceva. deci nu. apoi care-s gradele? sub-intelectual, pseudo-intelectual, para-intelectual, gruppy-intelectual, non-intelectual? serios! adica am studii, am deprins destul de bine meseria, sau asa zic eu, am citit si pe langa cate ceva. adica e ok, m-as simti bine cu mine insumi, da ma simt si inferior fata de vecinu Pop Valentin de la 1, cand motoru-mi scoate un sunet ciudat si eu ma uit nedumerit sub capota, iar el vine, imi cere niste scule si in 3 minute treaba e rezolvata. si nici nu are pretentia ca a facut mare lucru. adica, revenind la intrebare, care-i setul minim de actiuni, credinte, valori si REALIZARI prin prisma caruia nu esti pseudo-intelectual? va multumesc!

  4. Pai ce, tu nu esti gandac? Eu sunt – si multi dintre noi. Si daca ne trezim intr-o dimineata, ca de obicei, dand neajutorat din picioare (uneori doar pentru ca e prea devreme si nu vrem sa ne trezim) si nimeni nu vrea sa ne omoare, ar trebui sa ne sinucidem… Da’ nu cred ca-i pericol!

  5. am stors un dooh. mai bine vorbeati de gandacelul lui farago in loc sa delirati in halul asta.

    @androidul, nu esti, bre, nimic din toate alea. intelectualii nu scriu pe net.

    slabi, slabi, slabi de tot. viitorul suna rau.

  6. @pierre
    chiar ma, voiam sa te intreb. ca tu esti cu sunete si de’alea.
    am niste vecini care uneori asculta manele. cum pot izola fonic peretele comun?

  7. @cu sobolani

    pina se trezeste pierre uite acilea tema pt acasa: din ce e peretele(caramida, beton)? ce scula are vecinu?

    daca are frun bassbooster d´ala(surround sloboz ca fiecare producator ii zice al´fel) ai cam beli´pula, numa´fulgeru´ala rau te mai rezolva. Adica solutii(relativ simple) ar fi da´tre´sa coopereze.

  8. @garcea
    peretele e din caramida rosie plina, apoi tencuiala si glet. cladire de-aia de 100+ ani. asculta rar, de obicei doar sambata pe la amiaza si in special populara, dar nu suport. imi strica ziua. e singurul cretin din toata cladirea, de altfel cu oameni respectabili. dar ma intereseaza si metode de interferenta, etc. citeam pe udneva ca daca folosesc ceva aparat cu o bobina speciala la priza mea, se va auzi in toata cladirea (pe cale electrica) la orice boxa acel bazait suparator. stiti cum era pe vremea lui ceasca, cand trecea o mobra si facea pureci televizorul. deci as fi interesat si de astea. dar auzeam si de izolat peretele cu pluta, ca acuma se vinde si rulata la mp.

  9. de astea cu bruiaju´nu cunosc. De pluta stiam ca absoarbe vibratiile mecanice, deci mai degraba de pus pe jos dar poti sa incerci mai ales ca e simplu si relativ ieftin. Daca ai doo maini drepte iti iei nishte placi de “vata de sticla”cit mai dense cu atit mai bune(le simti la greutate) numa ca ´ i munca dreacu´+ ca tre sa faci si o rama de lemn( atentie, rama de lemn nu ai voie s´o fixezi cu suruburi de peretele purtator ci plafon , pode si pereti laterali) apoi neshte placi de rigips..daca ai doo maini stangi + lene cronica n´ai nevoie decit de un ciocan, nu conteaza in care mina il iei, tre´doar sa bati energic cu el in usa impricinatului si sa continui sa bati si dupa ce deschide, elementu´surpriza va compensa eventuala lipsa a fizicului.

    PS-catre toti injinerii& tehnicienii de mat. de constructii: io nu´s de meserie , doar am de a face cu tofelu´de uoameni care se cearta intre ei pe varii motive principalu´fiind ca locuiesc in acelasi imobil.

  10. Asculta rar, sambata la amiaza. Manele si populara, probabil e de la tara. Mna, unii oameni se mai si distreaza. Lasa’i un bilet, vezi cum reactioneaza. Daca nu merge s chiar te deranjeaza, cumpara’i o pereche de casti wireless. Iesi mai ieftin.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *