Clicky

Nu, tâmpiților, Marquez nu era Coelho!

Nu, tâmpiților, Marquez nu era Coelho!

A murit Gabriel Garcia Marquez și mie mi-a părut rău. Dar și mai rău mi-a părut când haioșii de pe internet l-au comparat cu Paulo Coelho. Știți, poantă de nivelul Piticigratis, pui poza altuia care seamănă vag cu mortul sau unii îl mai confundă cu el și zici ”RIP”, mwhahaha, so funny, oh boy, stop it, please, stop it!

Dar nu. Marquez n-avea treabă cu Coelho. E o confuzie de înțeles pentru cretinii care citesc contemporani găsiți pe primul raft de la Real, între rândul cu mouse-uri și căști și ăla de papetărie, li se pare că-s mișto (pula mea, au fraze cu gramatică OK, pentru cititorii de carton e deja genial) și apoi se simt foarte speciali că le-a plăcut laba aia de autor și se laudă la toți prietenii pe care-i suspectează de literatură cu noul lor scriitor preferat. Recent, o fată mi-a spus că scriitorul ei preferat este un neamț care avea o descriere pe Wikipedia, gen, mai scurtă decât a Lorenei Lupu sau a semințelor Nutline. Și eu am întrebat-o: ”Pisi, ce rahat? Tipul nici măcar nu era scriitor, scrie acolo că era doctor. Sigur ai citit ceva de el? De fapt, stai, e scriitorul tău preferat sau ginecologul tău preferat?”. Iar ea: ”Niiiu, că era și doctor și scriitor și e super mișto, am plâns așa tare. Dar să vezi, el era nazist și după război l-au condamnat la moarte, a fost groaznic, mă simt așa vinovată că scriitorul meu preferat e un nazist!”. Numai bine, că eu ajunsesem deja la al doilea rând cu cititul pe Wiki. Și zic, extrem de neplăcut surprins de cunoștințele nu doar vagi, ci chiar opuse realității, despre scriitorul ei preferat: ”Nu, nu e adevărat. De fapt, era chiar antinazist, când au venit naziștii la putere a fugit în Uniunea Sovietică și apoi s-a întors în Germania, după ce-au câștigat comuniștii, și-a murit de bătrânețe după câțiva ani în care a fost ministru și i s-au adus ofrande în naziste minore cărora le făcea onoarea să le defloreze.” La care ea, neimpresionată: ”Tu chiar crezi tot ce scrie pe Wikipedia?!”. Mă rog, irelevant să vă spun că Wikipedia avea dreptate în cazul doctorului scriitor.

Spuneam, deci, că numai tâmpiții pot să creadă că Marquez are ceva de-a face cu Coelho. Am înțeles de unde confuzia. Marquez a scris niște romane de dragoste cu titluri mai ciudățele așa, ca Povestea târfelor mele triste sau Dragostea în vremea holerei. Ei, și? Marquez putea să scrie și despre noile produse din catalogul Lidl, băi, cretinilor! Exact cum și eu pot (păstrând proporțiile) să scriu despre reducerile de la Penny, că va ieși mișto. Oricum, orice a scris Marquez, orice idee penibilă de roman o fi avut vreodată, fiți siguri că a ieșit o carte bună și care merită citită, din simplul motiv că tipul era extrem de talentat, spre deosebire de celălalt tip.

Cât despre romanele de geniu ale lui Marquez… Un veac de singurătate a fost cartea mea preferată preferată. Da, am zis bine. Pentru că eu am avut mai multe cărți preferate începând cu 7 ani. Cartea preferată ține, în medie, cam doi ani, până începi să te saturi s-o declari cartea ta preferată și treci la altă carte preferată, pe care o descoperi între timp. Ei, am avut câteva cărți preferate înainte de Un veac de singurătate și am avut și de atunci unele, dar, dac-ar fi să-mi amintesc de una cu cea mai mare plăcere, cred că aia e. Îmi amintesc că citeam și reciteam începutul și mi-aș fi dorit să-l fi scris eu. Era un început atât de frumos încât aproape că nu mă interesa continuarea, mă satisfăcea doar să recitesc acele prime pagini și simțeam că înaintarea în lectură ar fi o supradoză nenecesară. Vreți SF? Vreți lumi imaginare? Vreți Pământul de Mijloc, Westeros și Essos, Hogwarts? Proștilor! Sunt toate un fel de Tecuciuri pe lângă Macondo.

Ah, iar Toamna patriarhului aș fi vrut să fie cartea mea preferată. Doar că am reușit s-o termin abia la a treia încercare și nu m-am convins să fiu atât de impostor încât să o pun în vreun top. Cu toate astea, Doamne Dumnezeule, ce tehnică! Câte o frază (impecabilă) întinsă pe 2-3 pagini. Descrieri nesfârșite și minuțioase care, în loc să te plictisească, te fac mai atent pe măsură ce se desfășoară. Atmosferă mai sumbră și mai apăsătoare ca-n Orwell sau Kafka.  Uitați-l pe Joyce și pe Ulisele lui. Toamna patriarhului este romanul primordial, de fapt, cartea care arată că se poate și altfel, care reinventează literatura și le zice tuturor haioșilor cititori de George R.R. Martin de pe Facebook că  nu, Marquez nu e Coelho decât dacă ești un imbecil, mediocri autosuficienți și fără haz!

Și da, era unul dintre foarte puținii contemporani care meritau citiți. Acum, că a murit și a devenit clasic, poate mai lăsați Game of Thrones-ul sau (mai rău) serialele și (re)descoperiți ce e, într-adevăr, un serial perfect: unul pus pe hârtie, nu în video. Și-apoi intrați pe mine pe chat să mă impresionați: ”Mantziii, să veeezi! Scriitorul meu preferat e un doctor și serialul meu preferat e o carte!”

Până una-alta, Marquez rămâne nemuritor, comparabil pe undeva cu iubitul său personaj, Aureliano Buendia, pe care-l descria astfel:

”Colonelul Aureliano Buendia organizase 32 de revolte armate și le pierduse pe toate. Avusese 17 băieți cu 17 femei diferite și au fost cu toții uciși, unul câte unul, într-o singură noapte, înainte ca fiul cel mai mare să împlinească 35 de ani. A supraviețuit deși a fost implicat în 14 atentate, 73 de ambuscade și pus în fața unui pluton de execuție. A trăit după ce a înghițit, odată cu cafeaua, o doză de stricnină care ar fi omorât un cal.”

 

11 thoughts on “Nu, tâmpiților, Marquez nu era Coelho!

  1. Daca tu il pui pe Coelho in acelasi loc cu Tolkien sau George RR Martin inseamna ca iti dai cu parerea fara sa fi citit ceva scris cei doi din urma. Probabil ca ai vazut si tu serialul plus trilogiile LOTR, ai format niste inferente (gresite) si ti-ai dat drumul pe tastatura cu articolul asta. Un articol extrem de arogant in care generalizezi groaznic de neprofesionist si in care dai propriile preferinte ca benchmark pentru restul prostimii. Just so you know, a iti placea Marquez si a iti placea George RR Martin nu sunt mutual exclusive. Poate doar daca esti extrem de limitat. Si aici nu spun ca ai fi pentru ca e clar ca nu ai citit fantasyurile de care vorbesti.
    As avea o intrebare la sfarsit? Cum merge comparatia asta? Marquez vs literatura fantasy….? E o abordare noua pentru mine. Cred ca esti un fel de pioner.

  2. Mda, ai scrantit-o cu Middle Earth. Rau. Realismul magic versus fantasy sau science fiction la o adica (Arrakisul, de pilda) nu prea merge… Dar in rest, misto. “Un veac de singuratate” a fost si cartea mea preferata odata ca-n povesti. Dar n-a durat doi ani – asta-i valabil cand esti mic: mie la 7 ani imi placea “Legendele Olimpului”; pe la 9 “Pe aripile vantului”, si pe urma m-am incurcat si nu ma mai puteam hotara ca citeam aiurea Dostoievski, amestecat cu Tolstoi, Hugo, literatura de lagar si altele. Pe la 13 am descoperit Vargas Llosa si am zis ca asa ceva nu exista…Pe urma, nu stiu, pe la 16-17, m-am stabilizat cateva luni la “Maestrul si Margareta”, care acum, retrospectiv, cred ca e cartea mea preferata la cub (ca la patrat cred ca e “Dune”). Dar in ultimii ani mi-au placut atata de tare Rushdie si Baldwin si Martin Amis si Sillitoe si Roth si Auster si Stephen Fry si o gramada de altii, ca nu ma mai tine preferinta decat de la o carte la alta. “Toamna patriarhului” iti rupe inima, cumva, nici o comparatie posibila cu Ulysses, alta treaba cu totul.

  3. @Vali, romglezule, ia pula! Autori pe net gasesc si eu. @Gigel Cum nu stii cine e Lorena Lupu? Morena Mopu beeeai!

  4. Ma amuza ca incepi articolul facand misto de Piticigratis, dar tu scrii cam in acelasi stil. Numai ca la tine se mai simte putin si izul ala de pseudointelectuala nefututa.

  5. @Valjean. Ai scris un comentariu de doua randuri fara niciun fel de idee sau argument. Felicitari! Si multumesc pentru compliment. Ca sa fii romglez cum spui tu, trebuie sa te duca putin capul si sa fii stapan pe ambele limbi.

  6. Vali e o proasta, nu un prost. Raluca, te futi. Lorena e o alta parasuta care se crede culta. Mantog i-a copiat tema la blog lu pitici gratis. Romglezii sunt niste penibili care nu cunosc bine nici engleza, nici romana. Lotr e pentru copii, pizde proaste si pentru aia care beau bere cu lamaie. Audienta lu Coeliu e fix audienta lu ala cu “hobitii”. Literatura fantezista infantila, Mantog are dreptate.

  7. Coelho? I do not know her.
    Un veac de singurătate. Cea mai buna carte din ultimii 3000 ani și următorii 4000

  8. Pentru articolul asta si pentru multe altele, dar in special pentru asta, te-as cere de barbat. Bineinteles, daca as avea sanii mari:P

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *