Costinești, comunism al tinereții mele

Costinești, comunism al tinereții mele

Câteodată, când mă trezesc că- i ora 6 dimineața și n-am dormit deloc, fac un duș la repezeală, îmi iau cheile și cobor în parcarea din spatele blocului îmbrăcat în treLing, cu geaca peste tricoul de dormit, ca și când aș avea o treabă extrem de importantă de rezolvat. Salut cu voce gravă dar cât de cât afectuoasă femeia de serviciu care mătură pe scară (mereu îmi răspunde surprinsă la salut, dregându-și vocea semn că e prima oară când vorbește în dimineața aia, cu aerul de ”uite, domnișorul acesta care se duce cam prea devreme să muncească în corporație este foarte relaxat și politicos, în ciuda deadline-urilor domniei sale pe care trebuie să le rezolve ASAP”), apoi mă urc în mașină și mă plimb prin București, cam o oră, înainte să mă întorc acasă și să mă culc dracu. Mă ajută la meditație și mai ales să-mi amintesc chestii. Îmi place să-mi amintesc chestii, am descoperit că mă face fericit să fiu cretin și nostalgic. De exemplu, în dimineața asta am fost până la gară și înapoi și, când mă uitam la soarele roșiatic mijind printre niște nori cu forme deloc romantice, mi-am amintit de o plăcere supervinovată a mea, melodia asta:

Funky DJ’s – Dimineata

A fost hitul verii 2006, pare-mi-se, o puneau niște tâmpiți din oră în oră, zilnic, pe plajă la Costinești, o stațiune de imbecili în care am fost o singură dată după care mi-am blestemat zilele pentru că am putut să merg în stațiunea aia de cocalari proști, de maneliști obosiți și de studenți la poli, datorită căreia am, acum, atâtea amintiri frumoase și poza asta (în care să ziceți mersi că nu mă văd, că eram negru ca un țigan și slab ca un țigan slab, plus urât, dar o pun doar ca să mă laud cu ce mișto era gagică-mea):

2 hats

Da, bă. Și uite-așa, dimineața, când sunt singur în mașină cu mine, înainte ca oamenii muncii să se trezească și să urâțească orașul, recunosc că vara aia penibilă a fost una dintre cele mai frumoase veri ale mele, piesa aia de super căcat – printre cele mai mișto cântece pe care le-am auzit, și parcă nici șaormele nu erau așa rele. Apoi mă gândesc speriat că habar n-am ce dracului nu funcționează corect în mintea noastră de ne amintim cu atâta emoție și plăcere de cele mai stupide sau neîmplinite perioade. O fi doar pentru că eram tineri, o fi doar pentru că acum e mai rău sau o fi doar datorită fetei cu pălărie din vremurile alea, cert e că suntem o specie tare ciudată, vă zic.

Și-atunci cum să ne mire că 70% dintre români se declară an de an, în sondaje, nostalgici după comunism? Eu din comunism nu-mi mai amintesc mare lucru, dar Costineștiul e comunismul meu. Aveam 21 de ani, 60 de kile și un tricou oribil cu verde fosforescent de la Kenvelo. Nu știam să înot, să scriu, să fut, să joc tenis de câmp, să tac, să vorbesc fără să mă bâlbâi și nici acum nu prea sunt grozav la toate astea, să vă spun drept. Dar n-aș da cocalarul ăla cu capete de mort și zaruri pe tricoul ăla de retardat pe nimic. Dacă duminica viitoare ar fi alegerile prezidențiale, așadar, aș vota cu cocalarul de lângă fata aia cu vârf de nas în formă de biluță și cu Costinești. Pulamea, ziceți mersi, puteam să fi zis ”cu Iliescu”.

 

13 thoughts on “Costinești, comunism al tinereții mele

  1. dupa cum tot scrii in ultimul timp as zice ca ori te insori, ori esti bolnav in faza terminala. ceea ce ar cam fi totuna.

  2. Pe bune, din 2006 – cand erai practic embrion – si pana acu’ n-ai mai avut nici un moment mai grozav ca asta? Mmmm, mie si-nainte mi se parea foarte tare viata mea, da’ abia acum vad cat o subapreciam!

  3. Cred că am avut cam cu toții un moment d-ăsta, ca al tău, când aveam douăzeci de ani. Nu știu ce să spun despre aceia care nu au avut.

    Am avut destule momente mișto după divorțul de la 29 de ani. După vreo 5 ani de momente d-astea speciale, m-am săturat și am vrut o relație stabilă.

  4. Pffff….Costinesti-ul mi-e un loc ale carui amintiri ma emotioneaza si acum, cand realizez ca e un loc de rahat, cu variatiuni pe aceeasi tema. Perioada de liceu mi-a fost presarata cu Funky Dj’s in Tineretului si cu bucurii din-astea marunte despre care azi spunem ca-s cocalaresti…si pe care nici macar nu mi le mai ofera nimic. Ex abrupto …. melodia asta m-a emotionat: maturitatea ne reneaga apucaturile cretine, dar care ne bucurau pana la refuz .

Leave a Reply

Your email address will not be published.