Însemnările unui morocănos încă în viață

Însemnările unui morocănos încă în viață

Sunt un omuleț rău și egoist. Uneori, noaptea, când n-am somn, mă consolez spunându-mi că suntem toți la fel. Dar nu cred. Eu sunt pe alocuri inutil și inexplicabil de urâcios, fără vreun motiv clar, nici măcar pentru mine. Mi-am petrecut viața de până acum propovăduind sinceritatea și criticând ipocrizia. Ipocrizia urărilor în dorul lelii, de pildă. În ultimii 8-9 ani, am răspuns unei mari părți a urărilor de ”La Mulți Ani” înjurându-i pe cei care mi le făceau. Drept urmare, azi de ziua mea mi-a zis La Mulți Ani, deocamdată, doar mama (muie cui îmi spune după ce citește textul ăsta, apropo). Mi-a mai zis o fostă prietenă și niște prieteni în dorul lelii, dar ieri, deci nu cred că se pune. Cu o altă fostă prietenă m-am băgat arțăgos în seamă pe chat, pe la 1 noaptea, pornind discuția cu ”E ziua mea. Sunt antipatic? Sugi pula.”. Mi-a răspuns cu ”Da, ești”, aș paria că la a doua replică, mai ales că era și singura întrebare. O dulceață. Bănuiesc că mi-o merit. Pe lângă faptul că-s mizantrop, sau poate tocmai de aia, am fost mereu un dezastru la a relaționa emoțional cu oamenii. Sigur, nu mă plâng, am muncit mult să ajung aici. Nu mă plâng, ci vă avertizez. Și pur și simplu observ că, chiar și așa, ursuz și scârbos, e bine să fii în viață.

Mi-am dat seama (și) de asta pentru că, recent, o fostă colegă de facultate a murit. Sunt într-atât de conștient de urâcioșenia mea încât prima oară m-am gândit că n-ar trebui să fiu ipocrit și să scriu mesaje înlăcrimate pe wall-ul ei de Facebook, pentru că nici nu-mi plăcea de ea chiar așa mult. Chiar și așa, aș pune pariu că, dintre noi doi, ea era omul mai bun. Din reflex, am deschis căsuța de chat cu ea de pe Facebook. Ultima conversație era din septembrie 2011, când tocmai aflase că are cancer și, după un tratament agresiv și costisitor prin străinătate, era gata pentru operație. Cineva dăduse niște numere de cont și eu am făcut o donație, din inima mea haină. Foarte mică donația, chiar îmi amintesc că mă gândeam că sunt un căcat cu ochi, pentru că dacă strângeam din fese un pic puteam să dau mult mai mult. Imaginați-vă cât de prost m-am simțit când m-a abordat (o făcusem prin transfer bancar direct din cont și se vedea cine și cum):

conversatie

 

Vedeți emoticonșii ăia stângaci în care zâmbeam? Eram pur și simplu disperat. Habar n-aveam ce să zic, acel ”mult curaj și baftă și vorbim după operație” urmată de un făcut cu ochiul trebuie să fie cea mai penibilă replică de încurajare pentru cineva cu cancer din istorie . Mai ales că nu am mai vorbit niciodată.

Ea n-a scăpat de cancer, eu n-am scăpat de ursuzenie. Din păcate, de la prima se moare. Tot din păcate, cu a doua poți să trăiești și 105 ani.

Acum, când am deja cu un an mai mult decât va avea ea vreodată, mă gândesc la ea, Andreea o chema. Și pentru prima oară vreau să iau în calcul existența vieții de după moarte. E singura compensație pe care o pot oferi Dumnezeu sau Universul la faptul că ursuzii mor rareori primii: ”hei, uite, oamenii ăștia de treabă și simpatici au primit un loc la lojă, voi morocănoșii n-aveți decât să stați mult timp pe-acolo, pe Pământ, și să vă faceți viața un iad (sic!) unul altuia”. Replică la care eu ridic degetul mijlociu spre cer și zic încruntându-mă cât pot de tare: ”E ziua mea, Universule. Sugi pula!”. Măcar sunt consecvent.

26 thoughts on “Însemnările unui morocănos încă în viață

  1. am aflat de curand ca o ruda e grav bolnava. stiam ca nu e prea ok, o vazusem de cativa ani cum se degradeaza brusc. am criticat-o pe la toate colturile pt obiceiurile ei rele- bautura, in principal.
    acum imi pare rau ca nu am stiut ce sa fac ca sa fie ok. si ea la fel, era mereu vesela si zicea ca e bine chiar daca nu prea avea motive.
    ea inca mai traieste.

  2. Mantzy, taica, iar m-ai dat gata! Spui ca esti cam mizantrop dar faci acte de caritate, ceea ce inseamna ca esti nitel filantrop, tu fiind un omulet uricios si cam mic de statura, adica un fel de piticantrop care cu toate astea, fute de rupe si da muie chiar fiind antipatic. Esti mai complex decit un lant ADN si lumea nu intelege asta, da’ asta nu-i un motiv ca sa fii suparat pe ea. Fiindca tot e ziua ta, io zic sa-ti iei o damigeana de molan, un pachetel de foite Rizla sa-ti ajunga la rulat si sa te concentrezi pe problemele globale ale omenirii si asupra existentei vietii dupa moarte. Sa ne zici ce ti-a iesit. Musai!

      1. Nu fii trist, incearca sa inveti de la maestri. Uite ce spune Woody Allen, care a futut tot ce a prins, inclusiv pe fiica-sa adoptiva (pe care a luat-o si de nevasta): “Sunt un amant asa de bun fiindca exersez singur foarte mult”. Straduieste-te si tu, ca potential ai, ce pula mea, au ajuns jidanii de Hollywood mai jmekeri decit oltenii de Motru?! Hai, capu’ sus, si pune mina la treaba! Fii oltean dirz, ia-o de git si uita-te-n ochii ei pina ii dau lacrimile, ca sa stie cine-i stapinu’!

      2. io cred ca de ziua ta se gaseste vreo lorena care te citeste si care la randul ei s-ar fute de s-ar rupe, da’ n’are cu cine. la 4530 de prieteni pe fb, tre sa pice ceva.

  3. Dacă’i ziua ta şi ai nişte ani în care ai adunat destulă morocănoşenie încât să-ţi ajungă pentru totdeauna, se pare că ceva ţi-a schimbat, oarecum, geometriile, iar ceea ce contează e că nu eşti rece pe dinăuntru.
    Ani de morocănos liniştiţi!

    1. “(muie cui îmi spune după ce citește textul ăsta, apropo)”

      Sa nu zici ca nu citisei textu, ca nu te cred.

    1. pai, cred ca in ultimul timp, se cam place singur de vreo trei ori pe zi! de aia nici nu mai are timp si nu mai poate sa futa de sa rupa! pacat de el, era ceva de capul lui acum ceva timp, de vreo 3-4 luni a cam luat-o pe miriste!

  4. 3 4 luni? Baiatul e fan televizor, lucreaza in presa iar interesele lui este politica. Vrea sa ajunga faimos, la fel ca cetepe, m’badea si alte capete de pula, versiunea rebela. Nimic rau din partea lui, bineinteles, face ce vrea. Dar mai vine cate unul ca tine care lasa impresia vreunui nou cititor pe aici ca mantzy e cel mai tare blogger sub 30 de ani de la noi. Daca faci politica si tu, e de inteles. Fii pe pace.

  5. Mantog, nu esti un omulet rau. Esti doar un hiposter dinamovist, care iubeste, evident, cateii! Cateii aiai care ieri au mai facut o victima, dar tu esti prea egoist sa renunti la banii dati de asociatiilea alea parsive ca sa pui viata oamenilor mai sus de cea a cainilor

    1. O fi toate lucrurile alea pe care le insiri acolo, da’ dinamovist sigur nu e! Ba chiar dimpotriva, as zice 🙂 Mantzy, ne vedem sambata in Zavoi?

    2. eu am fost si inca sunt oarecum fan fotbal. dependent si de fotball/fifa/soccer mannager – ala de la EA – inca din 1996 (varianta ms-dos din 1996, apoi cea din 1998, magistrala reusita din 2005-cu patch-ul prin care puteai juca in toata lumea, inclusiv SUA, japonia, brazilia sau uruguay si aveai stadioanele originale din scotia + roberto baggio, alexey lalas sau romario – si cele mai proaste, ulterioare). dar, iata ca de la o vreme, parca mi s-a acrit. mai ales cand vad cat de cretini sunt multi fotbalisti. tin minte prin 2005, la mannager il luam pe adrian cristea de la poli iasi si castigam campionatul cu el, fie ca eram la farul fie la alba iulia. chiar traiam jocul. apoi cand a inceput sa se “afirme” prin bamboo, mi-a pierit chefu sa-l mai cumpar cu 1,5 milioane de euro (0,8 dupa negocieri ). la fel si in realitate. ddesi nu-s de-ala ce-si proiecteaza idealul intr-un trecut glorios, prin anii 90 mai erau cate un jean barbu, stanciu (filosoful rapidului) si chiar si danut lupu stia vorbi la interviuri. ca acuma de vezi vreun dodel sau mitea la interviu, te zburlesti, nu alta.

      1. “si-au dorit victoria mai mult ca noi”
        “cand joaca cu noi, parca isi dau sufletul pe tren”
        “desi i-am batut cu 9-0, cred ca mai avem de lucru la mijloc, in aparare si in atac”
        “desi am pierdut cu 9-0, jocul a fost unul bun in ansamblu”
        “am jucat cu gandul la fani”
        si a propos, jean barbu a fost dupa mine cel mai bun fotbalist roman de dupa 1990. daca-l lua iordanescu la mondialul din 98, alta era soarta lui. nu am inteles niciodata de ce a fost neglijat, desi era fantastic.

  6. Mantzoguleee, cum cea…prazu’ mă-sii, ai noştrii genitori se futură de ne scoase la unison, bine, diferit fiind numa’ anul, de unde şi dragostea diferită vzv de javre de maidan…Hai, La Mul…Să te fută toţi câinii!!

  7. Ăsta-i blestemu’ lu’ Chirilă, după cît l-aţi luat la pluă şi tu şi Radu-piticigratis: “s-ajungeţi ca mine, să cerşiţi cîte-o muie de ziua voastră”… 🙂

    1. Eu, neavând pulă, pot cel mult să-l iau la mine acasă, da’ numa’ pe termen scurt…Asta numai dacă nu mi-a dat deja sens interzis, precum simpaticu’ ala de pitic.

Leave a Reply

Your email address will not be published.