Hei, tu! Da, tu, cetățeanule care ieși din stația de autobuz pe carosabil și scrutezi zarea, să vezi dacă vine autobuzul. Da, tu, cel care te ridici pe vârfuri și-ți mijești ochii, încercând să distingi dacă pe ăla scrie 336 sau 601. Ce cauți, omule? De ce ești aici? Te-ai întrebat vreodată? Ce este viața ta, de ce exiști, de ce ești condamnat să nu mai fii? Ești demnul urmaș al unor iluștri exploratori, ești rodul căutării și al curiozității, strămoșii tăi au călcat în spațiu și au subjugat natura. Așa că spune-mi, căutătorule; spune-mi, inventatorule; spune-mi, rătăcitorule prin timp și spațiu, de ce pizda mă-tii contează dacă vine autobuzul chiar în momentul ăla sau nu?

Niciodată nu pleci din stație înainte să te urci în el, visătorule. Niciodată nu-ți faci planuri variabile în funcție de întârzierea de un minut sau de nouă minute a autobuzului, idealistule. Indiferent dacă autobuzul vine chiar atunci sau ceva mai târziu, tu vei sta în acea stație, așteptându-l. Pentru că știi că oricum va veni. Pentru că știi că oricum vei fi în el. Pentru că știi, la urma urmei, că o să vină când o să vină.

Și atunci, de ce o faci? De ce-ți riști viața ocupând o bandă întreagă a străzii, într-un oraș în care mașinile apar pe benzi aparent libere ca prin miracol, instantaneu, de parcă în Militari s-ar fi descoperit materializarea?

O faci pentru că vrei să știi? O faci pentru acel frison de vanitate dat de faptul că știi ceva ce oamenii care stau liniștiți la 3 metri în spate, fără să se holbeze după autobuz? O faci pentru descărcarea nervoasă produsă atunci când înjuri printre dinți RATB-ul, în caz că nu se vede? Te uiți după autobuz așa cum citești horoscopul? Vrei să trișezi? Vrei să-ți cunoști destinul?

Am o idee. Ce-ar fi ca data viitoare când mergi cu autobuzul să iei cu tine o carte? Și, în timp ce autobuzul vine sau nu vine, tu să stai și să afli lucruri mai importante de-atât. Să afli, de pildă, că peste oamenii care ies în drum brusc dau mașinile.