Clicky

Și dacă acum am dispărea?

Și dacă acum am dispărea?

În textele mele despre Voyager, despre Pământ și despre stele, îmi pun un pic cam des problema sfârșitului lumii. De aceea, mă îndrăgostesc destul de rapid de autori care o pun la rândul lor, ba mai dau situației și interpretări mai originale decât ale mele. În Ghidul autostopistului galactic, Douglas Adams se pișă cu dragoste și umor pe omenire, așa cum mi-ar plăcea mie să fac când o să fiu mare.

Dar să vă pun în temă.

La scurt timp după ce află că Pământul a fost spulberat, laolaltă cu toți locuitorii săi, cu excepția sa, ultimul pământean rămas în viață, Arthur încearcă să conștientizeze că nimic din ceea ce a existat pe Pământ nu mai exista la acel moment și nu va mai fi existat vreodată. În disperare de cauză, caută la extraterestrul omniscient de lângă el o confirmare cum că nu totul a fost pierdut și istoria milenară a omului s-a păstrat pe undeva. Extraterestrul deținea o copie din Ghidul Autostopistului Galactic, cartea care se presupune că putea să te învețe tot despre orice. Acum, că știți asta, iată fragmentul:

”Creierul său nu putea concepe că Pământul dispăruse, era prea mult. Nu simțea nimic. A încercat să-și trezească sentimentele gândindu-se că părinții și sora lui au dispărut. Nici o reacție. S-a gândit la toți oamenii de care fusese apropiat. Nici o reacție. Apoi s-a gândit la un străin în spatele căruia tocmai stătuse la coadă la supermarket, și, brusc, simți un junghi: supermarketul dispăruse, tot ce era în el dispăruse. Coloana lui Nelson din piața Trafalgar dispăruse. Coloana lui Nelson dispăruse și nimeni nu va protesta împotriva acestei dispariții, pentru că nu mai exista nimeni care să protesteze. De acum, Coloana lui Nelson mai exista doar în mintea lui; și atât. Anglia mai exista doar în mintea lui. Un val de claustrofobie îl cuprinse.

Anglia nu mai exista. Reușise să accepte asta, cumva reușise. Mai încercă o dată. America, se gândi, a dispărut. Din nou n-o putu concepe. Se decise să înceapă iarăși de la mic. New York-ul dispăruse. Nici o reacție. De altfel, el nu crezuse niciodată cu adevărat că New York-ul ar exista. Dolarul, se gândi, a căzut pentru totdeauna. Îl cuprinse un mic tremur la gândul ăsta. Toate filmele cu Bogart au dispărut, își spuse, și asta îi provocă o migrenă puternică. McDonalds, se gândi. Nu mai există un asemenea lucru ca un hamburger de la McDonalds.

Leșină. Când își reveni, se ridică brusc în picioare:

– Ford!
– Da, îi răspunse cetățeanul de lângă Betelgeuse.
– Dacă ești un cercetător care lucrează la cartea asta și ai fost pe Pământ 15 ani, bănuiesc că ai adunat material despre el în carte, nu?
– Păi, am reușit să dezvolt un pic datele care se știau la început, da. Dar ce am eu aici este ediția anterioară, cu datele nerevizuite.
– OK, lasă-mă să văd ce scrie în ediția asta, măcar. Trebuie să văd! Acum!
– Sigur.
Și-i pasă cartea. Arthur o apucă și încercă să-și oprească mâinile din tremurat. Apăsă butonul care trebuia să-l ducă la capitolul cu Pământul. Ecranul licări și în fața lui se materializă o pagină printată. Arthur se holbă la ea.
– Nu scrie nimic despre Pământ!, izbucni.
Ford se uită peste umărul omului.
– Ba scrie, acolo, în josul paginii, exact sub Excentrica Gallumbit, prostituata cu trei sâni de pe Eroticon 6.
Arthur urmări degetul lui Ford și văzu spre ce arăta. La prima vedere nu reuși să înțeleagă, dar apoi creierul aproape că-i explodă:
– Poftim?! ”Inofensiv”?! Asta e tot ce are de spus despre Pământ cartea care trebuie să te învețe TOT despre TOT?! Inofensiv?! Un cuvânt?!
Ford ridică din umeri.
– Păi, sunt sute de milioane de stele în galaxie, iar cartea are un spațiu foarte limitat pe hard disk. În plus, nu știa nimeni mai nimic despre Pământ.
– Pentru numele lui Dumnezeu, sper că ai reușit să corectezi asta!
– Ah, da, am reușit să transmit o intrare nouă editorului. A trebuit s-o scurteze un pic, dar, în orice caz, e o îmbunătățire.
– Și ce scrie acum? întrebă Arthur emoționat.
– ”În mare parte inofensiv”, recunoscu Ford, tușind jenat.
– În mare parte inofesiv?! urlă Arthur.”

8 thoughts on “Și dacă acum am dispărea?

  1. Las-o-n ma-sa cu sfirsitul lumii, ca nu vine nici anul asta! Poti sa maninci, sa bei si sa futi fara griji, inca trei ani nu se-ntimpla nimic. Am io conserve pe care scrie ca expira in aug. 2016, pin-atunci ne doare-n pula de apocalipsa.

      1. Apophis loveste in 2036, banca a calculat si riscul asta si deja in 2035 s-a scos cu banu’de la tine. Teoria conspiratiei cu apocalipsa, bancherii si jidanii se verifica din nou iar tu sa mori sarac si muls de bani in timp ce neamu’ lui Isarescu o sa mierleasca in bogatie si opulenta. Ca de obicei, neamu’ lu’ Basescu da tzeapa si de data asta si moare fara sa plateasca tot creditul intins cu rate pina in 2043.

    1. Dupa extinctia Universului, Iliescu o sa joace table de plictiseala cu Chuck Noriss in timp ce Hrusca o sa le cinte cu leru-i ler si linu-i lin la fiecare Craciun. Astia-s indestructibili, n-ai ce le face.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *