Clicky

După dictatură, mulți disidenți se-arată

După dictatură, mulți disidenți se-arată

Tot aud vorbindu-se în presă, în diverse medii, despre faimoasa „rezistență prin cultură” a unor artiști români, pe timpul comunismului. La un moment dat m-a interesat să aflu care sunt oamenii ăia care au rezistat prin cultură și cum anume au făcut-o. Îmi imaginam acte de curaj nebun din partea scriitorilor sau a muzicienilor, mă gândeam la revolte inimaginabile înecate în sânge și soldate cu torturi groaznice. Dar n-am dat peste nimic de acest gen. Mai mult, m-am încurcat puțin la lista celor care se presupune că ar fi criticat sistemul în operele lor. Conform calculelor mele, știți cine a rezistat prin cultură la noi, în comunism? Absolut toți oamenii de cultură. Băi, dar chiar așa, nu e unul care să nu fi rezistat?! N-au dat fraierii ăia de la Securitate peste nici unul mai slab, care să fi cedat prin cultură? Vă dați seama ce prost era Ceaușescu, dacă aveam o națiune de disidenți culturali? În condițiile astea, nici nu vreau să mă gândesc ce pui de revoluționari zăceau în rândurile oamenilor de rând, eroi ai altei mișcări admirabile: așa-numita ”rezistență prin incultură”.

Terminați cu căcaturile, Mandeilor care sunteți! N-ați rezistat nici unul prin nici o cultură (așa aș putea și eu spune că rezist prin cultură acum, refuzând să folosesc, iată, formele stupide, dar încetățenite și acceptate drept bune niciun/nicio, nu?). Tot ce ați făcut înainte de 1989 pentru public a fost reprodus, când a fost, numai după o atentă corectură din partea cenzurii. E drept, uneori cenzura nu prea avea ce să corecteze, că mielușeii aveau o autocenzură destu de bine dezvoltată. Pentru marea majoritate a lumii culturale românești din comunism, rezistența prin cultură s-a tradus prin mâncatul de căcat la modul diplomatic și cu o aparentă demnitate, tip de artă acceptat de regimul care dorea să treacă drept unul îngăduitor și deschis. Mai erau unii care mâncau căcatul fără tacâmuri și fițe, cu mâinile goale, murdărindu-se pe toată fața și asumându-și jugul cultural; erau puținii nerezistenți prin cultură, pe care poate că istoria ar trebui să-i consemneze drept adevărații artiști sinceri și curajoși (pentru că au avut curajul să-și mărturisească slăbiciunea și subordonarea). Mâncatul de căcat e tot mâncat de căcat, oricât te-ai strădui nu poți găsi nimic demn și lăudabil la asta.

Mai ușor cu rezistența asta prin cultură, așadar, că rezistenții adevărați au scris cărți cu degetul înmuiat în te-miri-ce, pe pereții pușcăriilor comuniste. Și nu, nu li s-au publicat operele antum, cum i s-a publicat lui Marin Preda actul de bravă disidență (lol) ”Cel mai iubit dintre pământeni”.

Că suntem o nație de lași probabil știm și ar trebui să o recunoaștem, nu fără o oarecare stânjeneală. Cel mai grav este însă că suntem o nație de lași care vor să treacă drept eroi.

21 thoughts on “După dictatură, mulți disidenți se-arată

  1. Nu te caca pa tine, ca Paunescu si Vadim au rezistat prin cultura si sub comunism si sub capitalism! Rezistenta prin politica e si mai misto, ca vaz ca au rezistat aproape toti, iar rezistenta prin securitate, incl. a tortionarilor e imbatabila: sint toti bine-mersi, halesc pensii nesimtite, salarii fabuloase sau dividende porcesti si nu pot fi scosi din sistem decit pe cale naturala. Important e ca Bese a demascat, infierat si condamnat comunismul intr-o sedinta, in timp ce Visinescu statea acasa si ridea de se caca pe el. Tot acolo e si acum si tot acolo o sa-l gasesti pina cind moare. Ca si pe Iliescu.

    1. Da, da, ce mai face Vişinescu? Se băteau cu pumnu’-n piept nu mai ştiu care parchetari de pe lângă nu mai ştiu care Curte că boşorogu’ va fi trimis în judecată.

  2. Chiar că suntem o naţiune de laşi. Mă gândeam şi eu la Păunescu, Everac, Sabin Bălaşa, Eugen Simion şi alte ciurucuri bolşevice, kulturnicii lu’ Peşte: cum dracu’ să nu ne fută Ceauşescu 24 de ani pe muchie, când , la 20 de ani de la Loviluţie imnul a ceea ce a mai rămas din U Craiova era scris de bardul Bârcii? Gândiţi-vă că galeria Ştiinţei era un segment social deloc de neglijat. Nu mă refer doar la cei cu abonamente la stadion, ci şi la susţinătorii din inimă.

  3. Stimabile Mantzy, am tot uitat să vă întreb despre uşuirea febleţei dvs.,Oana Stancu de la Antena 3: v-a mai dat în judecată ipochimena? Mâca-i-aş ciocu’ ei, unde se duce ea acum, în prag de iarnă?

  4. Ce vrei sa insinuezi bai Mantzogule,ca Stela si Arsinel nu au opus rezistenta prin cultura?Nu vezi ce rezistenta prin incultura opun ei acum?Farmacia inimii Catenaaaaaaa!!!

  5. Razi tu Mantzy, dar niste “mari” oameni de cultura, precum domnu’ Plesu au facut rezistenta print untura pe vremea lui nea Nicu!

      1. Sunt trist, ca domn Plesu si nea Adrian nu s-au ingrasat de la salamul cu soia si adidasi de porc. Aveau nevoie de alimentatie serioasa ca sa reziste prin cultura, de acolo s-au nascut si odele si scrisorile de dragoste la adresa maretului conducator si a consoartei dansului.

  6. Toti cei de care vorbiti, nu stiau cum sa-i pupe in … fund pe cei doi in momentul in care aveau ocazia. Doar nu le faceam eu poeziile patriotice, doar nu le interpretam eu…

  7. daca traia Ceausescu azi nu te sparcaiai pe tine, pe blog,mancai praz cu intuneric si frig si teama..imi pare rau ca am crezut ca e ceva de capu tau, esti doar un mare dobitoc si tu si cei care-ti aplauda tampeala..sigur sunteti odrasle de comunisti si securisti,ghiftuitilor

  8. Pizda masii de distributie la polo… Nu fi asa nervos pe tot si pe toate 😀 Prima remarca ar fi fost cenzurata pe un blog in perioada comunista 😉

  9. Pretiosi mai sunt in nimicnicia lor intelectuala cei care incep comentariile cu: “daca traia Ceausescu azi…”. Dupa 24 de ani batranii sunt tot agatati intr-un trecut pe care nu l-au inteles decat prin prisma micimii si mediocritatii lor, cei tineri nu l-au cunoscut decat din povestile celor batrani cu “era mai bine taica pe vremea lu’ Ceasca, ce bine traiam, aveam casa si servici, faceam doua concedii pe an, ‘telectualii lu’ peste nu aveau curaj sa zica ceva…” Singurul lucru ce avea sens pentru minti simple era satisfactia prosteasca a egalitatii fortate si nenaturale cu oamenii mai destepti si mai cititi. “Haide ba’ profesore, ‘te-n plm sa-ti sau o tuica…”, auzeam des fraza asta de la cate un tractorist care il mituia pe profesor cu o tuica sa-i treaca loaza idioata clasa.

    Da, e destul de lipsit de demnitate sa sustii ca ai avut coaie in comunism si te-ai opus regimului prin obedienta culturala. Astia suntem, altii nu avem. Pun pariu ca mai sunt scriitori in viata ce gandesc la fel ca si prostii descrisi mai sus, gen “daca era Ceasca mai publicam si eu o carte, o lucrare, nu muream de foame…”

    1. gresesti la faza cu egalitatea. la mine in bloc, dom’ profesor, dom’inginer si doamna farmacista erau respectati de catre restul clasei muncitoare prin prisma statutului implicit. era vorba de un respect natural, mai ales ca nu erau copii de nomenclaturisti si cred ca faze de-alea “hai ba tlectualule cu noi la bere” erau doar prin anii ’50 sau prin paginile mai sus acuzatului marin preda…sau in zilele noastre.

      1. Ba erau, la sat erau numai din astea. Profesorul de la sat era tot un taran, pentru ca muncea la fel ca toti ceilalti in gradina pe bucata aia de pamant lasata in proprietatea omului de comunisti. Cum ziceam, respectul prostului pentru intelectual insemna o bere cinste ca sa faca misto de el incat sa-l coboare la nivelul cel mai de jos. Am asistat la nenumarate incercari de discreditare a profesorului sau inginerului de catre tractorist, copil fiind la practica agricola. Profesorii slabi din fire erau dominati in astfel de discutii, sau se retrageau, consfintind victoria unui semianalfabet pe domeniul ideologic.

  10. cam tarzior te prinsasi (sic).
    dar nu strica nici asa.
    oricum, lasitatea ar trebui sa aiba o ilustratie chiar pe stema. e de o seama cu poporul..

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *