Îmi place la Cluj. Arată a oraș. Au dealurile alea. Ați observat ce important e pentru un oraș să aibă un delușor alături, pe care să te poți sui ca să-l vezi, mai ales noaptea? Bucureștiul nu are așa ceva. La București se poartă sky bar-urile. Sky bar-urile sunt un căcat. Simplele movile de pământ sunt răspunsul. Până și dealul cu cotețe de la Motru (înainte era un fel de cartier al porcilor, acum cotețele au fost relocate) dă rahatului ăla de oraș un aer romantic. Când vezi căcatul de sus, pare frumos. Bucureștiul e un căcat ce nu poate fi văzut de sus. Stai în el, mereu la nivelul mării. Nici măcar nu ai satisfacția să conștientizezi căcatul în care trăiești, să ai o privire de ansamblu. În pula mea, orașele fără pante și dealuri sunt un fel de Matrix.

Îmi mai place la Cluj pentru că, mereu când conduc acolo, mi se pare că sunt cel mai bun șofer din oraș (pe lângă cel mai inteligent om, dar asta am stabilit deja). Totul e ușor, mă strecor, schimb benzile, îmi fac loc, fac loc altora, las bunicuțele să treacă după care prind verdele, parchez din orice poziție ș.a.m.d. Clujenii sunt și la șofat la un alt nivel de aptitudine. E ca și când ai conduce printre jaloane.

Îmi place Clujul, deci, iar astea de mai sus sunt exagerări, desigur. O singură chestie serioasă și gravă am să vă spun: în Cluj sunt cocalari mai mari ca în București. Am văzut asta mergând la mall la un film, în Cluj. Nu am văzut în viața mea public mai de căcat la un film (și, credeți-mă, am văzut multe grozăvii prin mall-urile din București). Colegul Marian are teorie conform căreia oamenii ar trebui să fie băgați la pușcărie pe bază de antropometrie, adică, pe scurt, după cum arată. Ei, eu cred că pițipoancele și cocalarii pe care i-am văzut sâmbătă seara la mall la Cluj (culmea, la un film bun) ar trebui direct eutanasiați din rațiuni antropometrice. Adunați toți țăranii din Moldova, Teleorman, Giurgiu, Oltenia, Brăila și Motru veniți la București, și tot nu o să atingeți acel grad de Nirvana în prostie și cretinism pure cu care se pot lăuda clujenii. Uite, vedeți ce vă spuneam? Oamenii ăștia arată mult mai frumos când îi vezi de la câțiva kilometri, de pe un deal aflat la marginea orașului. Dați-le dracului de autostrăzi! Construiți dealuri!