Am mai mereu un sac de mâncare pentru câini în portbagaj. Când văd câte unii mai amărâți, opresc să-i hrănesc. Acesta poate fi interpretat ca un autodenunț, în caz că se dă legea care o va interzice, asta e, plătesc amenda. Văd zilnic zeci de câini de care mi-e milă. Nu pot (recunosc, și-mi pare rău) să-i adopt sau să-i dau spre adopție pe toți. Mă mulțumesc cu faptul că ei sunt sătui măcar pentru restul zilei, iar eu mă simt bine cu ei. Cu toți maidanezii. Sunt (mai mult decât găinile, șobolanii sau lăcustele) animale drăguțe și empatice.

Câinii mai mărișori din poză sunt cățelele, mamele puilor. Când am venit cu mâncarea (le-am adus niște ciolan afumat de la restaurant de data asta), i-au lăsat pe căței să mănânce tot, pentru ele n-au vrut nimic. Le-am păstrat eu câte o bucățică și le-am dat ulterior, când cățeii cu burțile pline s-au îndepărtat ca să se joace cu prietenul care mi-a făcut poza. Au fost fericite, mai ales că erau, săracele, moarte de slabe. Nu mai comparați câinii cu alte animale pe care le omorâm, în special cu dăunători și animale pe care le creștem pentru hrană, altfel mă voi vedea nevoit să vă compar și eu cu câinii. Și, credeți-mă, n-o să ieșiți bine la comparație.

Acestea fiind zise, am un mesaj și pentru ceilalți, iubitorii de animale care zilele astea protestează pe străzi:

Unii dintre voi mă înspăimântă. Vă pot înțelege furia, chiar disperarea. Le simt și eu. Dar voi, mulți dintre voi, nu faceți decât să răspundeți cu aceeași monedă și să uitați care e ideea, de fapt: că ținem partea animalelor pentru că suntem oameni normali și buni, echilibrați, nu fanatici. Am auzit iubitori de animale spunând ”nu mai suport oamenii, mi-e frică de ei, vreau să moară!”. Chiar așa? Și eu sunt om, să știți. Pe Facebook, iubitorii de animale dau share-uri la articole cu animale torturate sau omorâte vechi de 7-8 ani, lăsând impresia că sunt chestii care abia s-au întâmplat, doar ca să răspundă cu manipulare la manipulare. Se practică, în rândurile iubitorilor de animale, și dezinformarea grosolană, minciuna directă. O militantă mi-a spus deunăzi că la mitingul pro-eutanasiere de la Izvor s-a mărșăluit cu un câine spânzurat. Mi-a venit rău. ”Cum, un câine adevărat, l-au spânzurat de viu?!”. ”Normal că adevărat!”, mi-a răspuns. Am mers acasă și-am căutat poze de la protest, îmi tremura și mâna pe mouse. Mințea. Ăia mărșăluiseră doar cu un laț gol, fără câine în el. O altă militantă mi-a garantat că filmulețul cu câinele incendiat e recent, făcut în România. Mințea și ea.

Nu mai mințiți. Nu mai căutați articole vechi sau de pe site-uri obscure și necredibile (am citit ceva cu niște câini a căror principală ocupație era să salveze fetițe de la viol, de pildă) care să vă susțină cauza. Făcând-o, nu doar că vă pierdeți credibilitatea și ne afectați și pe noi (cei care încercăm să ajutăm animalele cu calm și argumente), dar, fără să vă dați seama, ajungeți ca ei: niște neoameni. Faptul că sunteți niște neoameni care țin cu câinii nu mă încălzește cu nimic. Și vă mai întrebați de ce a ajuns peiorativă sintagma ”iubitor de animale”.

Nu uitați că voi nu țineți partea animalelor, tehnic vorbind. Nu sunteți în aceeași tabără cu ele, nu sunteți animale. Voi apărați, de fapt, niște valori umane. Voi susțineți compasiunea, mila, dreptul la viață, umanismul, la urma urmei. Dacă vreți să o faceți cu succes, e la fel de important să susțineți și onestitatea.