Clicky

Scrisoare pentru câteva zeci de liceeni. Poate sute.

Scrisoare pentru câteva zeci de liceeni. Poate sute.

Știu, a făcut-o și Tudor Chirilă. Și a ajuns la mulți. Înseamnă c-a fost proastă. Deși n-a fost CHIAR ATÂT de proastă, da’ lungă sigur a fost. M-am oprit după primele trei-patru paragrafe (nu știu ce urmează apoi, te pomenești că abia a doua parte te iluminează). Nu m-au făcut să închid fereastra  nici clișeele, nici generalizările stupide și trase de păr. M-a oprit faza cu ”citiți mult, citiți orice vă pică în mână”. Fals. Să citești tot ce-ți pică în mână e greșit, din simplul motiv că cea mai mare parte din cărțile care se publică azi sunt niște mizerii. Drept dovadă, Tudor Chirilă a scris și el o carte. Și se vinde. Revenind la scrisoarea individului: la partea cu citiți orice, am înțeles ideea – mi-am risipit lectura cu un dobitoc. Hăhă, ce referință culturală jenantă. Nu, dragi copii, (nici) nu ascultați tot ce vă pică în mână! Nu e timp. Dar despre timp, poate într-un text viitor.

Ah, că tot veni vorba. Mi-am găsit un jurnal din școala generală și primii doi ani de liceu. Mi-a fost foarte rușine să-l citesc. Eram îngrozitor de prost și scriam mizerabil. Nu, nu eram prost așa, cum sunt oamenii la vârsta aia. Eram mult mai prost decât mulți oameni care au acum vârsta aia și pe care-i cunosc. Și n-am nici o scuză pentru asta, pentru că am convingerea că reperele morale care-mi erau mie disponibile (în sensul de acelea promovate de mass media și alți emițători) erau net superioare celor de azi. Și nici n-aveam jocuri prea multe sau internet.

Cu acești câțiva puștani mai deștepți decât mine (putem lesne afirma asta, dacă ținem cont de diferența de vârstă) pe care-i cunosc și cu care vorbesc sunt extrem de dur. Și de scârbos. Și de nedrept. Aș fi un profesor mizerabil, cred. Sper că nu și un părinte la fel. Așadar, realizând nedreptatea, m-am simțit brusc dator față de ei. Aceasta este în esență o scrisoare de admirație (m-am abținut să zic de dragoste, oricum sunt destul de open minded cât cretinii cu rahaturi drepto-religioase în cap să mă considere, pe alocuri, pedofil), nu una cu sfaturi. Dacă vor trage și niște concluzii folositoare din ea, cu atât mai bine.

În actualul context, oamenii ăștia sunt niște mici eroi. Habar n-am cum rezistă, pentru că majoritatea celor de vârsta lor sunt nu doar mult mai proști decât eram eu la vârsta lor, ci mai proști decât cei mai proști oameni din generația mea. E greu să nu te influențeze marea masă de cretini. E greu, e tare greu să asculți muzică bună azi. Sau să citești chestii mișto. Sau să știi, în general. Să știi adevărul și (imaginați-vă!) să te intereseze adevărul. Lumea îi privește ciudat dacă  fac asta. Și știm cu toții cât de tare le place adolescenților să fie considerați ciudați. Așadar, mă văd nevoit să le iert faptul că se mai uită ocazional la Game of Thrones. Sunt copii. Și au pe umeri o generație întreagă de ratați. Mai mulți decât a trebuit să suportăm noi.

Dacă vi se pare că toate astea se îndreaptă către o listă de sfaturi concrete, vă înșelați. N-am ce sfaturi să le dau. Nu vreau să-i fac să privească lumea așa cum o privesc eu, pentru că nu pot fi niciodată 100% sigur că e bine ca mine. Asta le și cer. Să aibă puterea de a se rupe de ei înșiși și de a privi lucrurile de sus. Limpede, demiurgic, relaxat. Vreau ca ei și copiii noștri de mai târziu să aleagă în cunoștință de cauză. Vreau să știe, vreau să afle. Vreau să fie curioși. Și, după ce află, mă aștept de la ei să trateze informațiile cu scepticism și seriozitate. Doar așa vor ajunge acolo unde trebuie: să poată să decidă ce este bine și ce este rău. Poate vi se pare că am scris atât doar ca să ajung la un clișeu chirilian, poate vă scârbește tonul meu serios și sfătos (pe mine mă scârbește un pic, recunosc), dar chiar e important. E important să faci ce e bine. Și e important să fii bun. Pentru că o lume plină de oameni buni este ceea ce trebuie pentru toată lumea, indiferent de tabăra politică, religioasă, filosofică sau socială de care se află. Nu, bunătatea nu este discutabilă sau diferită în funcție de cine o aplică. Ăsta este lucrul bun la ea, că e poate cea mai puțin interpretabilă virtute. Și, din acest motiv, cea mai importantă.

(păzea, am recitit și acum urmează sfaturile; oribil!)

Ca să ajungeți acolo, însă, dragii mei mai deștepți decât mine dar actualmente mai confuzi, trebuie să NU mai citiți tot ce vă pică în mână și sub mouse. Trebuie să învățați să fiți selectivi și să evoluați. Mai ales să evoluați, adică să nu vă opriți. Niciodată să nu vă opriți. 9gag e ok dacă stai pe el o săptămână, hai, o lună, poate un an. Poți să citești Chirilă sau Piticigratis sau pe mine sau ce rahat mai citiți voi până la o anumită vârstă, nu știu care. Dar poate că asta este vârsta aia. Poate că asta este vârsta la care trebuie să aflați că există oameni și idei mult mai mișto în lume decât noi și decât ale noastre.

De aceea, vreau ca asta să fie ultima oară când intrați pe acest blog. Sau hai, vă dau voie să mai verificați ce fac o dată pe an. Până la anul, așadar, duceți-vă și căutați, aflați, descoperiți. Lumea e plină de lucruri bune care așteaptă să facă parte din voi.  Universul, ce să mai vorbesc? Din păcate, n-o să aveți timp decât de o foarte mică parte din ele. Și de aceea nu trebuie să vă uitați la seriale proaste și nici să citiți tot ce vă pică în mână. Pentru că sunteți contra cronometru. ”Da, dar neplac rahaturile astea”. Știu. Dar mai dă-l dracului de hedonism. Nu e nici pe departe suficient să-ți trăiești viața lâncezind în plăceri, zău. Fiți cât mai aproape de perfecți. Vă rog.

44 thoughts on “Scrisoare pentru câteva zeci de liceeni. Poate sute.

  1. Chirila are totusi dreptatea lui. Trebuie ca astia mici sa citeasca tot ce le pica in mana. Daca sunt destepti, cati or fi, doar asa vor invata sa faca diferenta dintre porcarie si calitate, dintre mizerie si curatenie. Doar trecand si prin ce nu le doresti sa treaca vor invata niste chestii care le vor fi esentiale.

    Se cheama experienta de viata, cica, si e posibil sa fie chiar asa. Asta pentru nu poti s-o arzi superior cu “vai, ce incult e cutare”, cand tu cunosti doar o parte a unui intreg compus din nenumarate alte parti.

    Si ai scris un text mai lung ca al lui Chirila. Astept cartea, promit s-o descarc de pe net sau s-o trag la xerox.

  2. Daca te scarbeste ce scrii, de ce nu stergi? Parca esti o pitipoanca care canta “vaai ce ragusita sunt”. Ipocritule!

  3. Chirila are dreptatea lui in “Betia”, pacat ca nu transpune in fapte tanguiala bahica a eroului din piesa asupra sa, probabil ca am avea atunci corespondentul contemporan al tanarului Werther. In rest cred ca inca se chinuie sa-si gaseasca identitatea umbrit de marimea parintilor sai.
    Mantzy, usor scarbit, oripilat, trebuie sa-ti dau dreptate si mai mult (pfff) sa zic ca mi-a placut cum ai “combatut”.
    PS: Chirila 1266 cuvinte, Mantzy 1007.

  4. “De aceea, vreau ca asta să fie ultima oară când intrați pe acest blog.”

    Convingator textul. Uite, cu asta pe mine m-ai convins si chiar sa o sa iti urmez acest sfat ipocrit – desi nu eram in target, nemaifiind liceean…

  5. Sunt de acord in mare parte cu ce ai scris in acest post, dar sunt total impotriva ultimei fraze “Fiți cât mai aproape de perfecți. Vă rog.”. Perfectiunea nu exista, oricat de cliseic ar suna. Iar cei care incearca sa fie perfecti, vor avea parte de multa frustrare si se vor limita foarte mult, se vor lipsi de naturaletea specifica fiecareia. Asa ca sunt impotriva atingerii acestei perfectiuni si recomand evolutia, transformarea pana se ajunge la cea mai buna varianta a sinelui fiecaruia, imagine diferita de ceea ce inseamna “a fi perfect”.

    1. tzai de pula mea! cum mortii ma-tii sa nu existe perfectiunea daca exista cuvant care s-o descrie? daca-mi vii cu Dumnezeu ca argument, te si plesnesc. macar cauta alt exemplu, fa un efort.

          1. Bai nene, perfectiunea nu exista si fericirea e formata din lucruri marunte. Am zis bine, Hime? Mentionez ca la a doua banalitate m-am scremut un pic.

    2. “cea mai buna varianta a sinelui” este varianta “perfecta” pentru ca daca e cea mai buna inseamna ca se mai poate imbunatati 😀 adica perfect

  6. aaa… deci, te rog io, nu mai scrie chestii atât de lungi. e pacat ca ramân necitite (m-am descurajat dupa primul paragraf)

  7. “Dacă vi se pare că toate astea se îndreaptă către o listă de sfaturi concrete, vă înșelați. N-am ce sfaturi să le dau.”(…)(păzea, am recitit și acum urmează sfaturile; oribil!)-doar un exemplu!( fiind prea multe, mă limitez la acesta care este și cel mai pregnant )

    Idei dezorganizate și contradicții crase care subliniază o inocentă încercare de blam! Nu sunt fan Chirilă, dar înainte de a critica fii sigur că te ridici cel puțin la nivelul lui. Mai lucrează la compoziția textului, organizarea ideilor și la tehnicile de manipulare, pentru că nu te poți prezenta chiar în acest hal nici măcar pe un blog unde oamenii citesc fie din plăcere(pentru că te cunosc), fie din simpatie (pentru că te cunosc), sau(ca în cazul meu) din întâmplare. Zic de tehnicile de manipulare pentru că nu poți avea pretenția de a schimba lumea atunci când te sustragi intenției de a da sfaturi pentru ca două cuvinte mai jos să umpli pagina de idei care vin în ajutorul “tinerilor debusolați”.

    Și ca o considerație referitoare la substanța postării n-aș avea de spus decât că ai o singură idee lăudabilă ( căreia din păcate i-ai luat tot avântul făcând digresiuni inconsistente și trimiteri la clișeele lui Chrilă, care chiar dacă ocupau mult spațiu trasmiteau ceva, în schimb la tine, nimic ) : lectura contratimp și superficialitatea cititorilor. O puteai dezvolta pe asta mult mai frumos și în mai puține rânduri, fiind în același timp și plăcut citirii. Înfrânează-ți răutatea asta pe care pretinzi că o ai ( titlul blogului..ceva cu the meanest și…chestii) și canalizeaz-o către ceva productiv, că uite, inspirația o ai, dar o irosești degeaba criticând lipsit de sens , când ai putea foarte bine să te concentrezi pe ideea ta și construind pe marginea ei critica să fie indirectă și muuult, dar muuult mai usturătoare.

    E bine să scrii pentru că așa îți mai fugărești frustrările însă cineva, și am impresia că Stephen King, a zis că dacă nu ai timp să citești, nu ai timp/ instrumentele necesare să scrii(a observat-o bine pe asta). Acum, depinde de tine ce vrei să faci… dar exersează-ți, ma rog ție, scrisul ăla în mod util. Dacă nu, urgent apucă-te de citit!

      1. Se pare că nu doar cu scrisul sunt puține probleme, ci și cu înțelesul. Când vei fi citit suficient de mult(pretenție obligatorie a celor care își permit să scrie asumându-și implicațiile ideilor avansate) îți vei da seama că nu contează din cine citezi, dacă… la un moment dat citatul nu e doar potrivit cât și extrem de legitim. În caz contrar, nu e vorba decât de limitare. Ai văzut cred referirea mea din paranteză. S-a vrut a fi ceva evaziv și puțin ironic. Să zicem că asta ți-a scăpat însă nu poți să-l compari pe King cu Chirilă la niciun nivel ( indiferent cât de urâți mi-s amândoi e totuți o mică diferență între ei… știi tu …aia care te face să zici pe tine în România că ai auzit de el-de S.King, dar care nu îl determină pe niciun alt cetățean al lumii să afirme că a auzit de Chirilă…exact, notorietatea)

        Notorietate cauți și tu. Nu te cunosc dar am reușit să observ asta și, bineînțeles, nepermițându-mi să-ți răspund pe același ton cu care din câte văd, am fost tratată, am să-ți mai spun, din nou, că, pentru a critica, trebuie mai întâi să fii tu bine pus la punct. În momentul în care refuzi contactul cu ceva ce îți este superior, cel puțin din punct de vedere al realizărilor și al gradului de cultură ( pentru că, inevitabil vârsta îi oferă lui King avantajul experienței și deci al îndreptățirii afirmațiilor )și nu neapărat din perspectiva preferințelor tale în materie de lectură, atunci nu poți să dovedești decât că mai ai multe de învățat( ca oricare om de altfel), însă din câte văd nu prea ești conștient de asta.

        Rândurile scrise de mine în postarea anterioară s-au vrut a fi constructive pentru viitoarele tale încercări. Căci dacă încăpățânarea de a demonstra perfecțiunea și nu perfectibilitatea, nu poate fi educată( în cazul tău, din câte văd), atunci condeiul cu siguranță poate fi.

        Pornește de la premisa că poate și de la Stephen King ai de învățat câte ceva. Și dacă tot ți-ai permis să-l critici pe Chirilă, gândește-te că el ți-a făcut o favoare ca și mie: m-a învățat ce trebuie să citesc și ce nu. Doar prin existența unora ca ei, reușim să deosebim adevăratele valori de pseudovalorile societății de astăzi. Sunt mândră să spun: Chirilă m-a învățat să nu-l citesc pe Chirilă!

        Scrisoarea aia lungă către liceeni te-a determinat s-o scrii pe asta, așa că… te rog, fă dovada apartenenței la aceasta specie ce prezintă un avansat grad de adaptabilitate și asumă-ți riscurile ce apar în urma afirmațiilor pe care le avansezi.

        În rest, numa’ bine!

    1. sa-mi bag pula de asta nu-i Chirila insusi. Tudore, bag-o pe aia cu Cismigiu, baga-mi-as pula-n ei de americani. Si muie stiaua.

  8. Bai Mantzy, tu le zici cateodata foarte bine. O singura chestie: liceenii destepti de azi (care stiu sa faca selectia de informatii cum trebuie) s-ar putea sa fie mai destepti decat cei din generatia noastra, pentru ca au acces la muult mai multe informatii.

    1. Liceenii destepti de azi, care sunt mai destepti decat liceenii destepti din generatia noastra, s-ar putea sa fie mai destepti decat liceenii destepti din generatia noastra, pentru ca au acces la muult mai multa informatie. Cam cum au fost liceenii destepti din generatia noastra fata de liceenii din generatia lui Pitagora.

  9. @ Mumu. Știi cum e… Vezi la alții ceea ce ție îți lipsește. Aș zice că e și mai trist.

    Ce să ziceți și voi măi când tipa asta l-a desființat total pe domnul Încurcă-treburi-și-cuvinte. Și-a mai făcut-o și politicos ! … Luați-vă o viață!

  10. Mesaj catre liceeni de la unul care nu vrea like’uri si nici notorietate: cititi cand vreti, daca vreti, ce vreti. Absolut nimic nu e obligatoriu, puteti sa faceti ce vreti, cand si cu cine vreti, incalcati regulile. Chirila, mantzy si pitici gratis sunt invechiti. Lumea e deschisa in ziua de azi si deloc pretentioasa. Cu bunul simt, un pic de geografie si macar o limba straina, ajungeti unde vreti la varsta voastra. Restul le dobanditi pe parcurs. Good luck.

      1. La Motru, ca peste tot în Oltenia, avem perfectu-n pula goală. Aka perfectu’ simplu, fără nimica. Mai mult ca perfectu’ cre’că-i ăla cu de toate.

  11. Domnule, habar n-am cine ești sau câți ani ai. Tocmai te-am descoperit întâmplător, într-un top, și am zis să văd ce mai citește lumea pe internet. Am citit doar postarea asta și încă două jumătăți din altele. N-am intrat ca să-ți pierd timpul citindu-mi mesajul, ci doar ca să te felicit. Nu pentru cine ești, nu pentru ce faci, ci pentru cum gândești.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *