Clicky

Șantajist ordinar, caut victime cu suflet bun

Șantajist ordinar, caut victime cu suflet bun

V-am zis, în textul anterior, că nu mai scriu până la toamnă. Mă răzgândesc, ba chiar promit să scriu cu conștiinciozitate, dacă vreunul dintre voi sau prietenii voștri, oricine, adoptă acest cățel.

richi1

 

Stați, că nu vreau să vă păcălesc. Ăsta nu e orice cățel. E corcitură de pechinez cu chihuahua, zic specialiștii. Mi-ar plăcea să vă spun povestea părinților lui: durul Maximilian, un mascul chihuahua feroce și sexy, după care erau în limbă până și dobermanițele din cartier, iar boxerița Rita și-a pierdut atât de tare capul încât l-a mirosit la fund încă de la prima întâlnire, de a ajuns de râsul vecinilor. Era de înțeles, deci, că biata pechineză Pufi, urâțică și virgină, nu putea să reziste farmecului lui Max. Din iubirea lor (de fapt, mai mult din a ei, că Max nu iubea, el doar făcea sex animalic și fără sentimente) a rezultat Ricky (așa a fost botezat de fata care l-a salvat dintr-un tomberon, dar aveți răbdare). Mi-ar plăcea să vă spun această poveste, da, dar din păcate nu o cunosc. Pentru că despre trecutul lui Ricky nu se știe nimic.

Nu știu, așadar, dacă faptul că biata-i mamă a fost sedusă și abandonată a avut vreun rol în destinul lui, cert este că Ricky a făcut cunoștință, la scurt timp după naștere, cu un tomberon din Ferentari. Cu interiorul lui. Când a fost salvat din gunoi era costeliv și bolnav, dar jucăuș și exagerat de afectuos. Acum are aproximativ două luni și două kilograme și și-a petrecut ultimele 10 zile într-o cușcă făcută pentru o pisică de la cabinetul veterinar. N-a mai alergat de atunci, pentru că a fost ocupat să facă multe injecții și să înghită multe pastile. E fix invers față de atunci când a fost găsit: sănătos, dar foarte trist.

ricky2

Ricky (puteți să-i spuneți Richi, ca în Richi e poveri) ar vrea să-și petreacă următoarele 2 kilograme din viață (doctorii estimează că la maturitate nu va avea mai mult de 4 kile) alături de cineva care să nu-l mai arunce la gunoi, măcar. Nu merită favoarea asta pentru că e frumușel. Ar fi incorect față de cățeii urâți să facem asta. O merită pentru că primele sale două luni de viață au fost mizerabile. Știu, sunt mulți copii ale căror prime luni de viață sunt mizerabile, căței nici nu mai zic. Dar puțin câte puțin se face mult, sau cum era vorba aia? Faceți puțin și, dacă nu-l luați chiar voi, dați măcar un share. Nu e nici o țeapă, vă asigur că acest câine o să vă adore, dacă vreți vă scriu și-o garanție în acest sens. Când o să-i găsim o casă, promit să vă distrez aproape zilnic, ba chiar să scriu la comandă, la nevoie. Ce altceva v-ați mai putea dori? E superofertă: primiți gratis și-un cățel frumos și deștept, și-un sclav numai bun de făcut un Mircea Badea din el.

Dacă sunteți interesați, contactați-mă pe pagina de Facebook, e cel mai simplu. Adică aici.

UPDATE: Gata, s-a găsit un stăpân, dar, culmea, n-a fost datorită poveștii de pe blog. Deci ca să mă reapuc de scris cred că va trebui să vă mai șantajez o dată. 

 

9 thoughts on “Șantajist ordinar, caut victime cu suflet bun

  1. Ce’ti mai plac like’urile, ca apoi sa te plangi ca nu stiu ce prosti. Iar cainele nu si’a gasit stapan, ce-i cu exprimarea asta. Catelul asta era liber, il compatimesc acum.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *