Ești un om normal. Alegi viața, ca-n Trainspotting. Îți alegi o școală, apoi o specializare, îți iei o slujbă. Promovezi. Te trezești tot mai de dimineață. Îți cumperi un televizor mare. Îți crește salariul. Te întorci acasă tot mai târziu. Îți faci un credit mare. Îți iei o mașină. Îți faci o prietenă. O neglijezi, pentru că ai multă treabă. Îți faci mai multe prietene. Te însori cu una dintre ele sau cu alta la nimereală. O nimerești bine. Îți cumperi o casă. Te muți în ea cu familia. Îți mai iei o mașină. Îți tragi mobilă scumpă, parchet din ăla fin pe jos. Faci vacanțe pe alte continente. Dormi liniștit. Totul în viața ta e bine. Ești un om de succes, cu greu ți se pare că ai fi putut face mai mult. Dar… Dar ai 60 de ani, la dracu! Nici nu ți-ai dat seama când ți-au crescut copiii, darămite când ți-au mai făcut și nepoți. Ești bătrân. Apreciezi lucrurile mărunte din viață, gen ouăle fierte exact cât trebuie și un miros fugar care-ți amintește de copilărie, dar în restul timpului ești acru și cinic. Ești mândru de tine, totuși. Kind of. Doar că ți se pare că totul ți-a luat prea mult timp, nu? Să fii cinstit e greu și destul de frustrant, chiar și pe termen lung.

Nu mai bine furi?

Să mai încercăm o dată. Alegi viața. Altă viață. Furi. Îți cumperi zece televizoare mari. Escrochezi. Îți iei trei mașini scumpe. Cumperi multe femei, te însori cu una dintre ele. Faci afaceri cu statul. Iei un teren de la un minister, dai un milion pe el. Îl vinzi cu 50 de milioane. Îți iei câte o amantă la fiecare astfel de contract baban semnat. Îți cumperi o casă pe an. Ai vreo 35-40 de ani. Ești un om de succes și ai toată viața înainte. Poți să faci sex cu cele mai mișto gagici din showbiz, ai acces la cele mai simandicoase petreceri, apari la televizor și îți permiți să ții prelegeri despre viață și morală. Ai fani. Oamenii vor să fie ca tine. Te urmărește justiția, la un moment dat. Poate. Cu puțin noroc, scapi. Mai ales dacă ești în România. Neintratul la pușcărie survenit în urma anchetării îți dă aripi, brusc ai confirmarea juridică a faptului că ești un om corect. Prelegerile despre morală și cheful tău de a le susține explodează mai ceva decât prețul terenurilor. Ai riscat și ai câștigat. Lasă sutele de milioane, alea vin pe planul secund. Ai câștigat ceva mult mai important. Ai câștigat timp.

Hoții fură timp. De asta e lumea invidioasă pe ei, mai ales. Și de asta vor să-i vadă arestați. Nu pentru că ei au bani, nu pentru că oamenii sunt răi. Ci pentru că și-au furat foarte mult timp. Hoții neprinși parcă nu îmbătrânesc niciodată. Iar în acest început de nemurire, de care sunt foarte conștienți, rezidă tupeul lor uriaș. Când ai atâția bani făcuți atât de repede îți permiți orice. Nu doar bunuri și lux, ci și să ai răbdare.

PS – de aceea, hoții condamnați cu pedepse mici pentru jafuri uriașe nu mă prea încălzesc. Nu văd echitatea în a-i ține trei ani la închisoare și a le lua înapoi câteva sute de mii când ei au furat timp în valoare de zeci de ani și zeci de milioane. Ce, nea Gigi, nu-i bine așa? Trei ani de stat în pat, fie el și suprapus, pentru 100 de milioane? Alții muncesc pe rupte 3 ani ca să facă niște amărâte de mii. Ajung la vorba colegului Bărbosu, cinicul de serviciu din redacție, care a spus că ar propune un referendum național cu tema ”Ai face 3 ani de pușcărie în schimbul a 100 de milioane de euro?”. El crede că răspunsul ar fi ”da” în proporție de 99%. Când am ridicat problema pe pagina de Facebook a Kamikaze, s-a întâmplat ceva și mai grav: oamenii au început să liciteze. Unii au zis că ar face 3 ani și pentru mai puțini bani, apoi alții au zis că ar face și 10 ani pentru mult mai puțini. M-am speriat și am închis discuția. La cât de tare se stricase piața, nu mai lipsea mult până apărea unul care să se ofere să facă pușcărie pe viață pentru un apartament de două camere la Piața Sudului. Pentru copilași, nu pentru el.