Gambitul omului

Gambitul omului

V-am mai zis că, în copilărie și adolescență, eram pasionat de șah. Adică nu mă duceam în concursuri internaționale (că nici nu eram foarte talentat), dar să zicem că-mi plăcea mai mult decât șepticul. Și nu doar să-l joc. Una dintre distracțiile mele preferate era să iau partide celebre și să le refac. Pentru mine, era ca o mașină a timpului personală. Simțeam că particip la un eveniment din istorie, refăcând cu emoție și curiozitate fiecare mutare a câte unui mare campion, bucurându-mă sau fiind surprins exact ca și când aș fi văzut partida live, la fața locului. Îmi desfăceam tabla pe covor, mă așezam turcește, luam cartea de șah lângă un picior și un suc lângă celălalt și mă pregăteam să văd meciul.

Kings_gambitAstfel, am devenit pasionat de o deschidere numită gambitul regelui. Pasiunea mea avea ceva snob și cocălăresc în ea, recunosc. Gambitul regelui presupune un sacrificiu timpuriu și de neînțeles pentru profani. După jocul standard pion la e4 cu răspuns pion la e5, albul sacrifică pionul de la f2 mutându-l la f4. Eu știam, teoretic, cum mă ajută acel sacrificiu. Dar doar teoretic. Știam că sacrificând acel pion îmi câștig o poziție de forță în zona centrală a tablei. Dar aveam o singură problemă. Habar n-aveam ce să fac cu acea poziție de forță. Nu știam cum să continui și, de cele mai multe ori, sacrificarea pionului era exact ceea ce părea: o pierdere de o piesă, o întărire stupidă a adversarului. E drept, era plăcut și mie mi se părea că merita. Adversarul era, invariabil, revoltat. Cum mutarea vine la un stadiu incipient al jocului, probabilitatea să fie o greșeală este exclusă de orice dobitoc. Așadar, adversarii tratau gestul ca pe un act de sfidare, un gest impertinent de curaj. Nu știam ce fac, dar mă simțeam bine. Plus că chiar avea un efect psihologic pe care cu jucătorii experimentați l-aș fi ratat. Pierdeam un pion, dar câștigam o superioritate misterioasă. Rahat! De fapt, după cum vă spuneam, din cauză că nu studiasem foarte atent deschiderea, pierdeam un pion și îmi diminuam (chiar dacă nu cu foarte mult) șansele la câștig.

Și mă gândeam eu astăzi, amintindu-mi de gambitul regelui, că oamenii, chiar și ăia care nu știu șah, fac des asta, în viață. Sacrificii de care au auzit prin cărți.

Ca să dau doar un exemplu, că e târziu și mi-e lene de mai multe (deși am o tonă în cap): oamenii se căsătoresc (după care fac copii și tot tacâmul, mă rog, își schimbă fundamental viața lor și, automat, pe-a altora) fără să-și dorească cu adevărat asta. Ați observat? Pentru că se simt presați de timp, pentru că se simt presați de rude, pentru că știu că asta trebuie să se întâmple, că așa le e scris, pentru că li se pare cool sau pentru că au auzit ei, exact cum auzisem eu despre gambitul regelui, că asta le va oferi un oarecare avantaj. Și nu mă refer neapărat la un avantaj egoist, de tip material, la un câștig, cum era cazul cu deschiderea la șah. Mai degrabă, ei cred că așa vor fi fericiți.

Dar, ca de obicei în viață, se întâmplă ca la șah: de cele mai multe ori, dacă faci ceva fără să știi cu adevărat cum se face, vei pierde. Nu faceți sacrificii decât atunci când sunteți foarte siguri. Să pierzi e nasol, mai ales când jocul e propria ta viață. Eu cred că e preferabil inclusiv să muriți așteptând. Dar un gambit al regelui la șah mai merge, din când în când. Doar așa, pentru plăcerea momentului, ca să vedeți cum e.

28 thoughts on “Gambitul omului

  1. Inainte sa incepi sa ne dai sfaturi despre viata ar trebui sa te-apuci sa-ti scrii memoriile, ca asta e ordinea fireasca a lucrurilor: intii memoriile, dup-aia invataturi catre prostime si la urma fondezi o noua religie. Dupa ce parcurgi etapele astea obligatorii pentru devenirea ta ca om, te poti dedica total alcoolului si fututului pina la adinci batrineti. Pin-acu’ n-ai facut nimic din chestiile astea si ai deja doojopt de ani.

  2. Pula. Nu pierzi niciodata nimic, atat timp cat nu esti limitat de acel ceva sau de propria’ti gandire. Curaj si incredere in tine. Get rich or die crying.

  3. e bine ai sa caci copii in nestire, n are cum sa nu fie si un momente n care te gandesti ca e tare misto sa ai copilu tau pe care l iubesti, caruia i iei banane chiar de nu prea ai unde sa traiesti si pe caruia i schimbi carpele cu cacat, daca n ai bani de pampersi, deci nu e gresit sa caci copii nicand, viata e misto si cu un copil autist, si cu o soacra pe care tre s o tii la tine n familie si s o futi caci altfel de spune ca ti ai violat fica, totul e frumos.

  4. si s misto astea cu sah, bineinteles ca ultima mult mai buna ca asta. mai baga poveti de cand erai mic si fricos, ca labareli de cand esti mare si fricos nu se compara cu alea care s sincere si misto.

  5. Esti superficial. Te asezi in pielea personajelor si nu le poti intege, sau cum ai ajuns la concluzia asta?
    Daca tu poti fute relativ usor altii nu vor reusii decat pe vaca/ boul atat de urat incat sa accepte asta. Sau poate ca au nevoie de stima de cacat a unei societati de cacat care tot timpul i-a tratat ca pe niste tampiti dar care dupa casatorie o sa .. nu stiu, o sa le dea acea pretuire ca de la prost la prost.
    Poate ca prin casatorie obtii niste foloase imateriale de care cei mai multi considera ca au nevoie.
    Nasol e ca aceasta cugetare vine de la un urat precum Mantog van Motru.

    1. Mosule nu mai comenta substantive pe care nu le poti intelege.Sfatul meu e citeste in mini vacanta asta (Arhanghelii) de Ion Agarbiceanu.Cand am citit prima data cartea tot ce mi-am dorit a fost sa fiu baiatul Notarului.Pe urma odata cu anii am inteles ca fericirea e dincolo de granita pe care o poti trece cu buletinul.

  6. Ma iertati ca va deranjez,vin cu rugamintea la d-voastra sa publicati un articol umanitar despre copilul meu.Singura mea speranta sunteti d-voastra.Toate detaliile despre copilul meu le gasiti pe blogul umanitar:
    http://dorintilica.blogspot.ro/ .

    Va multumesc anticipat!

    Va rog frumos sa-mi dati un raspuns daca puteti publica articolul de care v-am rugat la adresa de e-mail tilicamariana@yahoo.com

  7. Hi-hi, n-am aprofundat gambiturile, pe cind (mai) jucam sah, tot pentru ca n-am fost convins ca pot/stiu sa materializez dup-aia avantajul pozitional. Si mi se parea penibil sa pierd dupa ce eu insumi lansasem provocarea aia insolenta. Cind esti insolent, e bine sa si cistigi. Altfel te cam faci de cacat. Vezi cazul Oana Stancu.

  8. Wonderful beat ! I would like to apprentice even as you amend your
    web site, how could i subscribe for a blog web site?
    The account aided me a applicable deal. I have been tiny bit acquainted of this your broadcast offered bright clear idea

Leave a Reply

Your email address will not be published.