Până azi, intram pe Realitatea și RTV să citesc știri. N-o să mai intru. Mă bucur deja de spațiul rămas liber în bara mea de bookmarks. Pe Gândul nu mai intru de mult. Nu-mi imaginam că goana după trafic poate ajunge la un asemenea nivel al prostituției. Tabloidele sunt mizerabile ca să dea satisfacție poporului, iar fostele site-uri de știri (actualmente de monden și servicii funerare) sunt la fel de mânjite, pentru că au niște cross-uri jegoase cu acele haznale. De ce fac crossurile? Pentru că în căcat se scaldă traficul mare. Asta este, compromisul suprem pe timp de criză. Mâncăm căcat de 15 milioane pe lună. Mi-e scârbă, nu mai pot, am dezvoltat o alergie, fac bube când citesc ce scriu acești mizerabili de la Libertatea, Click, Cancan, Ring, Kanal D, Gigi Marga, plus cele 200 de site-uri de profil. De fapt, nici măcar nu citesc ce scriu, adică textele. Fac icter doar când văd titlurile. Asta a și rămas din presa mondenă din România de fapt: o colecție de titluri care reușesc cumva să înglobeze toate însușirile acestor pseudoziariști: neprofesionalism, prostie, cocălăreală și apetență pentru înșelătorie și șantaj. Titlu: N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI CE AU MÂNCAT JURNALIȘTII DIN ROMÂNIA LA POMANA UNEI MOARTE DE CARE NICI NU MAI ȘTIAU CĂ EXISTĂ, PÂNĂ SĂ AFLE CĂ E BOLNAVĂ! (răspuns: căcat)

Exemplu: să luăm acest jeg de site, Wow Biz. Pe care a apărut acest text, ulterior preluat de jegurile de la RTV cu alt titlu. Acel alt titlu care apărea în fluxul de știri de la RTV era ”Mica, distrusă de băutură și țigări”. De altfel, tot textul insinuează într-un mod incalificabil că un om de 31 de ani poate să fie ”distrus” de băutură și țigări. Probele sunt concludente (nu?): niște poze cu depravata cu pahare, respectiv țigări în mână.

Cine or fi aceste jeguri care scriu la WC-urile astea publice? De unde au apărut oamenii ăștia? Ce facultăți de jurnalism au făcut (probabil direct FJSC, nu m-ar mira), de unde și-or fi cumpărat seturile de valori, câte cărți care să-i ajute să-și formeze niște principii or fi citit? Cine pula mea ești tu, Florin Andrei, australopitecule, care dai tu titlu cu ”are lipici la” în două din ultimele șase ”știri” pe care le-ai scris? De ce scrii? De ce nu muncești? Ce cred părinții tăi despre tine? Ai avut vreodată prietenă? Dacă da, săraca de ea!

Hiene. Hiene care se hrănesc nu doar cu cadavre (asta încă ar fi ok, să zicem că presa face asta dintotdeauna, are o mică acoperire). Hienele 2.0 ale noastre se hrănesc și cu suferința rudelor cadavrelor. Iar hienele cititoare o trag pe nas, o absorb în ei înșiși, o sintetizează și, într-un mod foarte ciudat, se simt mai bine. Pentru că asta le place. Pentru că-i singura consolare pe care o pot experimenta în existența lor tristă: să vadă cum alții suferă mai mult decât ei și să-i compătimească. Marș de-aici, ordinarilor! Hienele n-au dreptul să compătimească pe nimeni.

Hiene ipocrite. Autorii și publicul deopotrivă. Își clădesc viețile mizere pe moarte și suferință, dar nu au nici cel mai mic simț al umorului sau al toleranței. Mănâncă căcat cu polonicul, dar sunt ultragiați când cineva îndrăznește să dea puțin cu degetul prin excremente. Eu fac glume cu morți ca să-i zgândăresc, uneori. Sunt glume benigne, care de cele mai multe ori nu întinează în nici un fel memoria celui dispărut, dar jegurile ipocrite de serviciu se scandalizează mereu. Tocmai ei, coprofagii și necrofagii. Și, repet, mă refer și la jegurile care SCRIU despre morți și la jegurile care CITESC despre morți. Două componente la fel de vinovate ale unei entități bolnave care nu doar că există, ci crește văzând cu ochii, ne invadează, ne cucerește. Cum să te bați cu așa ceva?

Plecați din țară, fraierilor! Cu voi vorbesc, da. Ei n-or să plece niciodată. E țara lor. Puneți-i cruce și uitați-o.