Clicky

Traume provocate de animalismul sexual care diminuează animalismul sexual

Traume provocate de animalismul sexual care diminuează animalismul sexual

Sunt un animal sexual, mai ales când beau. Nu știu ce înțelegeți voi prin animal sexual. S-ar putea să nu fiu un animal sexual autentic în accepțiunea cea mai întâlnită a termenului, adică nu o țin pe biata fată în ședință cu orele, că deh, nefiind foarte prost sau foarte complexat, mi se pare penibil să fut mai mult de un sfert de oră. Hai, poate jumătate, dacă-s beat (deci ceva mai prost) și-mi și iese. Dar încerc să compensez pe partea non-sexuală a sexului, dacă mă înțelegeți pe undeva. De exemplu, rup chestii. De obicei de pe ea. Odată am luat în calcul să rup și ceva de pe mine, dar mi s-a părut nu doar neprofitabil, ci și stupid, nefiind, totuși, într-un concurs de wrestling, și nici Hulk Hogan. Sau Lindsay Logan, nu mai știu care făcea așa.

Partea nasoală când rupi haine de pe femei este că femeile țin foarte mult la haine în general și la hainele lor în special. E ca și când le-ai rupe un prieten. E ca și când le-ai sfâșia cățelul drăguț și flocos. Le place în momentul în care le rupi trențele, asta cu siguranță, dar imediat după coitum își amintesc (nici nu e greu, ținând cont că trebuie să plece acasă înfășurate în halate de-ale tale) și încep să dea din fleancă. Iar asta îl face ulterior să se gândească de două ori chiar și pe animalul sexual de care vă ziceam, săracul. Vă povestesc pe scurt două scene (am acordul protagonistelor, asta ca să nu-mi mai aud vorbe că-s țăran), apoi trec la concluzie.

Prima dată am rupt un sutien. Nu atât ca să-mi exprim animalismul sexual, cât mai mult că nu știam să-l desfac și-mi doream sincer să-l dau jos, de preferat chiar într-un mod inteligent și pașnic. Doar că, fiind prima oară cu domnișoara, mi s-a părut penibil să-i cer ei să și-l dea jos, așa că am înscenat, ca un cabotin ce sunt, o furie sexuală nemaiîntâlnită și pac, sutienul avea brusc și o deschidere în față. Ei bine, s-a dovedit ulterior că acela era un sutien special. Sutienul de întâlnire, deh. Fetele știu ce zic, nu? Unul dintre alea două, maxim trei, cu push up perfect și culoare drăguță pe care le porți numai când crezi că e posibil să se întâmple. Ba ăsta era și primit cadou de la nu-știu-cine, demult, iar ăla sau aia care i-l făcuse cadou murise sau făcuse un copil și copilul murise, sau îi murise ei o bunică fix în ziua în care-l primise, sau poate nu murise nimeni, plm, cert e că ținea mult la el și mi-a făcut capul calendar că de ce i l-am rupt. Nasol.

A doua oară am rupt o rochie. Urât, de sus, de la guleru din spate, sau cum se numește, până jos, sub talie. M-am distrat maxim, mai ales că a fost foarte ușor, rochița fiind gen vaporoasă, și m-am simțit ca King Kong când despică avioanele alea ca pe niște muște (desigur, în versiunea romantică din 1933, nu mizeriile ulterioare). Apoi aflu că rochița era extrem de specială, pentru că erau luată din Viena și costa 800 de euro (de fapt nu costa atât, dar am promis să mint în legătură cu prețul ca să mi se permită să povestesc, hăhă). Și cică să-i cumpăr altă rochiță. Bă, tu nu ești normală?! Dar nu mai e nimic animalic în asta! La dracu, care mai e farmecul să distrugi ceva ce oricum înlocuiești ulterior? Păi, suntem animale sau suntem dansator? (Teoriile astea savante i le-am ținut, v-ați prins, pentru că n-aveam bani să-i iau altă rochiță). Și-am continuat: ce, n-a meritat să pierzi rochia specială de dragul partidei ăsteia fenomenale?! Ea cică nu. Eu: aaaah, ok atunci, ups!

Aceste două ruperi urmate de discuții aprinse m-au lăsat cu sechele. Animalul din mine s-a domesticit, am fost apoi un tigru care doar mai simulează că mușcă pentru a distra publicul. Într-atât de rău am ajuns încât, ultima oară când am simțit nevoia să rup ceva, am întrebat-o pe prietena mea de la acea vreme fix așa, după ce am aruncat-o pe pat cu fața în jos ca un patinator artistic mult mai puțin gay și fără colanți: ”Pot să-ți rup chiloții?”. Ea mi-a zis că da și eu i-am rupt cu un gest trist și mecanic. N-a mai fost la fel. Am rupt chiloții ăia din datorie, nu din convingere. Am fost atât de frustrat de lipsa de naturalețe a gestului încât am rugat-o să le facă și o poză, așa rupți, ca măcar să mă pot lăuda ulterior, la o adică. Din păcate, permisiunea să fac poza publică n-am primit-o.

Deci, dragi băieți, sfatul meu este să rupeți în continuare haine după fete (cum ar zice amicii mei din Brăilă), dar țineți cont de niște reguli:

1. Să rupi haine scumpe e mișto pentru că e mai excitant pentru amândoi atunci când se întâmplă, dar faceți-o doar dacă nu aveți sau nu intenționați să aveți o relație serioasă. Altfel vă va scoate ochii cu orice ocazie și într-un final veți ceda și i le veți cumpăra înzecit.

2. Dacă aveți o relație serioasă sau aveți în vedere una, rupeți-i hainele doar dacă veniți de la prășit, tăiatul porcului, deszăpezit mașina sau maxim de la alergat.

36 thoughts on “Traume provocate de animalismul sexual care diminuează animalismul sexual

        1. Ca muta la pula, fara dinti in gura ! Auzi:”purisanca asexuala”!
          Genial Florea Cioaca!
          Doamna asta respectabila are fofoloanca astupata, dar gura larg deschisa…

          1. nu stiu de unde se poate trage concluzia ca vorbea cineva cu tine, dar ai avut o buna ocazie de a arata ce poti

        2. Esti mai proasta decat pula lui Florea Cioaca ! Succes in postari in grupul vostru de inteligenti! Strangeti hora nu fiti hoti, sa va intre-n cur la toti! FALIMENT USOR !

  1. Dacă aveţi sau intenţionaţi să aveţi o relaţie, rupeţi-i-le liniştiţi: oricum i le veţi cumpăra înzecit şi dacă nu i le rupeţi.

  2. prima data cand am venit de la prasit i-am rupt sutienu pe genunche si i-am zis privind-o in ochi:
    tu nu esti mama mea adevarata!

  3. Scoala de dans si bune maniere, lectia “cum sa fim niste violenti bine-crescuti”. Ia-ti proteza din pahar / Mussca-ma si fii brutal. Mantzy la brutalie! P.S. pt. Jimerino Si Ostap Bender: railor si perversilor! Ostap pentru ca nu-si papa tot lapticu, desigur.

    1. ie, ie, lasa daddy! ca pe vremea voastra daca rupeați un chilot trebuia să dași raport la coperativă că s-o stricat. sutiene nici nu cred ca erau, crecă femeile își țineau țâțele prin cutii de lemn, de-alea de dus prune la benă.

      1. Ce să rupi mă chiloţi, nici nu se găseau, se dădeau cu repartiţie doar la alea care lucrau la înălţime, macaragiţe, stiuardese, astea. Ce ştie ea Marghioala!

  4. Ma Mantzy,

    Daca hainele-s noi atunc e cam greu cu ruptul. Daca-s crapate un pic, atunci e mai usor. Dar, de obicei, sunt crapate un pic la grase…

  5. salutare!!!
    asta chiar mi-a plăcut ;)…am crezut că “instinctul animalic” se manifestă doar la băutură…
    …mi-a plăcut cum ai spus: – “rupe-i fâşu’ ” deşi prestaţia ta s-a rezumat la “da, şii..”
    …la început suntem nişte “tonţi” aşa ne trebuie de ne uităm la filme, în plm de alea deocheate…
    eu am trecut într-o altă etapă…după ce o dezbrac îi “rup” buza, ţâţa şi curu’ cu mişcări “diaboliceşti”, după care iau o pauză…să-şi revină
    …sau …să ne revenim…nu mai ştiu cum era povestea, în fine…
    toate cele bune – să se adune!!!

    cu stimă.,

  6. Păi și traumele unde sînt? Ori eu am citit degeaba, ori tu ai scris. (Și se spune animism, cînd pui suflet, ca tine-n reveria asta textilieră)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *