Clicky

Piața Romană, numărul ouă

Piața Romană, numărul ouă

Poveste adevărată, s-a întâmplat acum muuulți ani unui fost coleg al unui actual coleg

L-a trezit un zgomot de picamăr. Prima dată nu și-a dat seama dacă era picamărul de la el din cap sau chiar se spărgea ceva în dreptul ferestrei. Erau corecte ambele variante. Deci l-a trezit un zgomot de două picamere. Habar n-avea unde se află și nici ce, cât, până când sau cu cine băuse. Își amintea însă că trebuia să ajungă undeva în dimineața aia, la 9. Se uită la ceas. 8:45. Scrutează camera goală și plină de sticle și haine aruncate într-un profund spirit neorealist, peste tot. Își reperează destul de ușor paltonul și, fără să se gândească prea mult, îl ia și iese pe ușă val-vârtej. Nu se aștepta la scara în spirală. Celor două picamere li se adaugă niște hurducături cerebrale provocate de căderea ce-i păru mai lungă decât i-a părut lui Alice cea din vizuina iepurelui. Straniu, când rostogolirea încetă și se ridică în picioare, i se păru că e mai puțin amețit decât atunci când se ridicase de pe canapeaua aia plină de pete din misterioasa garsonieră în care părea că și-a petrecut noaptea. Își mușcă ușor buza de jos ca să-și facă curaj și ieși în fața blocului. Brusc, se simți norocos în dimineața aia. Prin ochii mijiți din cauza soarelui puternic, văzu un taxi parcat la nici trei pași de intrarea în scară. Alergă fericit spre el, se urcă și, cu un oftat prelung de ușurare, face comanda:

– La Romană, vă rog!

Taximetristul nu dă însă nici un semn că ar avea de gând să plece. În schimb, îl privește uimit în oglindă. Imediat, în aceeași oglindă, ochii lui mici întâlnesc ochii foarte mari ai taximetristului. Schimbul de priviri nu pare să lămurească chestiunea. Într-un final, după ce păruse să cântărească un pic vorbele clientului grăbit, taximetristul îndrăznește:

– Mă scuzați, unde ați spus?
(nervos și grăbit) La Piața Romană!

Dar motorul tot nu pornește și ochii taximetristului continuă să-l privească insistent în retrovizoare. După cinci secunde de tăcere jenantă, taximetristul vorbește din nou, de data asta sigur pe sine:

– Domnule, îmi pare rău, sunt taximetrist de opt ani și n-am auzit în viața mea de vreo Piață Romană în Ploiești!

19 thoughts on “Piața Romană, numărul ouă

  1. Bah, niciodata n-am baut atat de mult incat sa nu mai stiu de mine sau sa nu mai stiu ce-am facut. Gen sa nu recunosc faze si vrajeli penibile ce s-au petrect. Ce spune chestia asta despre mine? Ca-s fraier?

    1. ..nenea druidu`,cand treci prin Mures,prin Tg.Mures,ia un taxi si cere-i sa te duca la Valureni (cca 4 km)la “cazan” Acolo vei gasi ceea ce n-ai gasit ! Recomandare :”tratamentul”incepe-l vineri dupa amiza,si daca ai noroc si zeama de varza,luni dimineata esti NOU !!!

  2. Bai Mantzy. Deja incepi sa ma enervezi. Bai esti culmea ma. Ce-s fazele astea pe capul tau mah baiatule?!?! Deci eu atata vreau sa-ti zic: la multi ani! :D. toata lumea ce-si doreste, cu exceptia pedofililor si violatorilor si criminalilor in serie, desigur :).

  3. Plm, cum sa nu iti dai seama ca esti in Ploiesti? Cand iesi din casa miroase afara mai urat ca inauntru. Cu toata voma de pe pereti si sticlele goale de posirca.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *