Clicky

Dimineți cu traduceri deschise

Dimineți cu traduceri deschise

Are și Bucureștiul momentele lui bune, iar unul dintre puținele este dimineața de iarnă* după ce a nins, când frigul acoperă mirosurile iar zăpada gropile și rahații. Dacă mai prinzi și-un răsărit care-ți dă de veste (vești bune) că iar ai stat până târziu și e cazul să mergi acasă și să te culci, atunci chiar că-ți vine să mai dai o tură de scuar înainte să te urci în mașină, doar așa, ca să-ți faci poftă de somn și să-ți mai hrănești puțin ego-ul cu suferința oamenilor proaspăt treziți din somn care merg spre serviciu.

Și-apoi îți zici că n-ar fi rău să-ți iei și două beri care să te adoarmă și mai bine, ocazie cu care ești martor, la ușa supermarketului, la discuții între clienți și cerșetorii din schimbul 1.

Cerșetorul era, de data asta, un bătrân care nu părea decât pe jumătate alcoolic, ba poate chiar avea nasul roșu de la frig și geaca de fâș ruptă de la sărăcie, cât despre barba de 40 de zile nu cred că se pune problema să fi fost un moft de metrosexual. Înviorat de frigul dimineții ca de niște bolduri bine plasate de-o acupuncturistă ușor masochistă, cerșetorul aținea calea oamenilor mai bine îmbrăcați pe care-i vedea doritori de a intra în magazin și le cerea bani. Și-a dorit în mod special să-l oprească pe corporatistul în palton elegant, freză de cel puțin jumătate de oră și pantofi cu luciu impecabil.

– Dă și mie un leu, tataie!
Corporatistul se dă un pas în spate, absolut scandalizat că cineva i-a invadat spațiul intim (atitudine altfel ciudată venind din partea unui om care lucrează în niște acvarii care, privite de sus, arată ca niște labirinturi pentru cobai). Făcând semn cum că n-ar înțelege din mâini, îi zice bătrânului:
– Fuck off, man!
Cum eu tocmai mă oprisem în spatele lor, neputând să intru în magazin, bătrânul ridică o sprânceană și mă-ntreabă, arătând peste umăr:
– Ce zice ăsta?
Dar era una dintre diminețile acelea în care mă simțeam mai bun și mai dornic dacă nu să-i fac și pe oameni buni, măcar să nu-i supăr foarte tare. Așa că-i spun bătrânului, întinzându-i una de-un leu:
– A zis că n-are mărunt.
– Atunci zi-i că-l bag în pizda mă-sii.
Curioasă treabă, corporatistul care tocmai scăpase din împresurare se întoarce și el spre noi din ușa magazinului, și mi se adresează, cu o curiozitate sinceră:
– What did he say?
– He said you remind him of his son.

Ei, acum altfel intră berile, când sunt acasă după o faptă bună.

* poza e făcută chiar în dimineața asta; vedeți voi, eu am și pasiunea asta pentru fotografie, nu pot lăsa nici un moment frumos din viață să treacă fără să-l imortalizez, sunt convins că este un hobby extrem de nou și exclusivist, chiar n-am mai auzit în viața mea de vreun tânăr care s-o ardă bășinos, cum că-i pasionat de fotografii. Cred că o să pun poza și pe Facebook și-o să-mi fac un folder numai cu pozele mele artistice, fără personaje. Hmm, s-ar putea să creez un nou trend. Păcat că n-ar fi tinerii atât de hipsteri și de poponari încât să îl preia, nu?

12 thoughts on “Dimineți cu traduceri deschise

  1. Am parcurs cu nostalgie comment-urile… cinismul superficial si puber nu se lasa.
    Cum plm sa ti se faca mila… vai…ce oroare…
    Orice exceptie e tratata cu suspiciune si sictir. E teribil de grav. Noroc ca nu va dati seama de asta!

  2. fantastic issues altogether, you simply received a new reader. What would you suggest in regards to your post that you simply made some days in the past? Any sure?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *