Vreau să îți ningă în casă, iubito,
chiar dacă tu stai la etajul doi
într-un bloc cu patru etaje care odată a fost verde dar acum e maro.
Ce transformare de rahat!

Și nu vreau să-ți ningă doar din lateral,
doar prin geamurile sparte de curentul provocat de sexul tău cu gravitație uriașă.
Știi tu, geamurile alea cărora tu le puseseși perdele roz
care vara îți aruncau pe coapsele insalubre limbi roz care-ți dădeau limbi
Și, pe măsură ce soarele cobora, limbile, culmea!, te lingeau din ce în ce mai sus,
în locuri în care, slavă domnului!, nici măcar eu nu te-am lins vreodată.

Ce spuneam? A, da!

Nu vreau să-ți ningă în apartamentul ăla monstruos doar din lateral,
Ci o să mă rog ca etajele trei și patru să sublimeze,
Supraîncălzite de locatari cu reșouri apocaliptice branșate ilegal la curent.
Să dispară pur și simplu pînă cînd etajul doi va deveni cel mai de sus
Și să-ți ningă ție și lu’ mă-ta în cap pînă aerele calde pe care le aveați în cranii
or să se ridice și o vor lua și ele pe urma etajelor 3 și 4, în penis cu satelitul.

Și cînd veți fi îngropate în zăpadă pînă la gît și veți striga după ajutor
Eu să vin tacticos, călcînd atent pe lîngă lustra de neam prost din sufragerie,
Să mă pun în genunchi în fața voastră și, înainte să sun la 112,
Să vă dau la muie.