Am momente în care nu pot să admit că niște jeguri ca ăștia de la Antena 3 pot spune chestii decente și încep, vrând-nevrând, să pun la îndoială acele chestii decente pe care până și ei le rostesc. Nu este cazul aici. M-am gândit mult și campania ”Copiii nu sunt de vânzare” a Antenei 1 nu este o chestie decentă. Doar (încă una) care folosește copiii drept cârlig pentru audiență, dar nu despre asta vorbim aici.

Pe scurt, pentru fericiții care n-au televizor sau au scos deja Antenele din grilă, sclavii lui Voiculescu pe partea politică mai fac uneori și chestii jurnalistice valabile. E cazul emisiunii ăleia de reportaje-documentare a lui Carmen Avram (nu știu dacă de la un material din acea emisiune a pornit campania, dar mă rog, și emisiunea aia e mișto, deși cam prea puțin reportaj și prea multă lăbăreală, în fine). Era vorba despre niște familii din zone sărace ale României care-și vând copiii la negru, încă de la naștere. De fapt, deseori îi antamează de dinainte să se nască. Unii îi vând pe sume derizorii, dar majoritatea încasează destul de mult, ceva de ordinul zecilor de mii de euro.

Aparent, chestia asta șochează pe mulți oameni. Că nu se poate așa ceva, că ăia nu-s oameni, că alea nu-s mame, că aia nu-i viață, că ăsta nu-i capitalism, că asta din mașină nu e Birchall etc. Bine, zic eu. Poate gestul mamelor e de neînțeles, dacă judecăm din perspectiva lor. Să vă spun sincer, mi se rupe de mamă. Dacă l-au vândut, înseamnă că nu le trebuie. Sunt niște idioate, e drept, dar nici nu mă așteptam la altceva. Dacă copilul ăla valorează pentru ele cât un BMW la mâna a doua, atunci fix la fel de multă grijă ar fi avut de el. De ce-ar fi fost mai bine să-l păstreze, așadar? Ca să facă foamea? Ca să ia bătaie de la tată și să fie violat(ă) de toți unchii, verii și frații mai depărtați ca vârstă (n.r. – măcar 2-3 ani)? Ca să nu meargă la școală, sau să meargă degeaba și să ajungă un adult prost care să se uite fascinat la Mircea Badea? Nu, tată! Să-l vândă! E greu de închipuit că îi va putea fi mai rău decât i se arată-n stele.

Acum, despre cumpărători.

Nu am statistici clare, dar nu prea reușesc să-mi imaginez situații în care cineva ar da niște mii sau chiar zeci de mii de euro pentru un copil de țigani din Vaslui și ar avea scopuri malefice. Să fim serioși, ce să faci cu un bebeluș? Pentru carne vie poți s-o cumperi direct pe mamă sau o surioară mai dezvoltată. La organe nu cred că se bagă nimeni cu banii în avans așa, fără să-l palpeze să vadă dacă i-au coborât ambele testicule și, spre deosebire de părinți, i-a crescut și-un creier. La sclavie nici atât. Copilul ăla, până una-alta, e destul de prețios pentru ei. Face niște mii de euro și probabil ar fi dat și mai mult, dacă n-ar fi venit în estul și sudul extrem ale României, unde-s adevărate outleturi de copii, cu prețuri de dumping. De ce-ai da atâția bani pe un copil ca mai apoi să-l maltratezi? N-are sens. Și nici cum și-ar putea scoate copilul banii nu-mi imaginez. Poate să-l revinzi la suprapreț în țări și mai civilizate, unor părinți și mai disperați, dar și mai bogați. Cu atât mai bine. Cu cât mai bogat părintele, cu atât mai bine.

Sunt foarte îngrijorat că, în țara asta bolnavă a noastră, bunăstarea unei familii nu mai este de mult sinonimă cu buna creștere a copilului. Ba dimpotrivă. Săracii pun mâna pe carte și citesc și extracuricular pentru că știu că e singura lor șansă. Bogățeii cu X5 de la 13 ani și toate examenele cumpărate de la 6 vor ajunge niște directori retardați de întreprinderi de care vor râde și muncitorii necalificați. Treaba lor. Cert este că am încredere că în străinătate nu este, încă, așa.

Dați-le copiilor voștri o șansă, așadar. Vindeți-i unor străini! Am toată încrederea (și cunosc nenumărate exemple, sunt convins că și voi) că, într-un mediu adecvat, și copilul celor mai cretini părinți poate să-și învingă un întreg cod genetic potrivnic și să ajungă, dacă nu un geniu, măcar un om de toată isprava.