Clicky

De ce au tinerii buni salarii mici în țara asta de rahat

De ce au tinerii buni salarii mici în țara asta de rahat

Sunt vremuri grele, cu bani puțini. Teoretic, ar fi simplu, în capitalism: ar trebui ca oamenii buni să muncească mai mult, să facă și treaba ălora slabi și să fie cel puțin la fel de bine plătiți ca înainte de criză, iar ăia slabi să moară de foame. Sau mă rog, să subziste cu ajutorul statului, să zicem, ca să nu fiu acuzat de liberalism excesiv. În teorie e simplu, deci. Problemele apar în practică.

În primul rând, patronii nu se pricep la ce fac. Nu știu dacă se aplică în toate domeniile, dar vă zic eu sigur că în al meu se aplică, pentru că văd pe ce dau banii oamenii care ar trebui să investească în umor, de exemplu. Patronii nu se pricep la ce fac, așa că își numesc niște directori care s-ar presupune că se pricep la ce fac, dar nici directorii nu se pricep la ce fac, așa că angajează niște muncitori care nu se pricep la ce fac. Se ajunge la situația catastrofală în care muncitorii (care ar trebui să fie cei mai buni specialiști) să se priceapă la propria meserie mai puțin decât patronii (care am stabilit deja că nu se pricep, ci urmăresc doar să investească și, hăhă, să facă profit).

Asta duce la blocaj, desigur. Nepricepându-se la ce fac, muncitorii nu fac afacerea să meargă. Nemulțumiți că afacerea nu merge, directorii caută să aducă alți muncitori. Pentru că primii muncitori nu pot fi dați afară atât de ușor (s-au creat relații de prietenie, au contracte serioase, deja pot invoca experiența care în unele cazuri e mai importantă decât aptitudinile etc.), patronii iau act de doleanța directorilor și le spun că să se ducă în pizda mamii lor de incompetenți, că nu mai au alți bani să le dea, s-a depășit planul, bla-bla. Directorii deja cacă cărămizi de stres, așa că sunt nevoiți să se transforme în muiști și să se concentreze un pic ca să aducă oameni mai buni decât ăia pe care-i au deja, dar mai ieftini. Eventual gratis. Așa că apelează la studenți.

Unii studenți sunt foarte buni la ce fac (sau ce au învățat să facă), doar că traiul mizer și dependența de părinți (în cazurile fericite) face ca nevoia lor de un job să fie tot mai stringentă, iar pretențiile să scadă. Necunoscându-și propria valoare și nici sumele care se plătesc în piață, studenții buni acceptă inacceptabilul: intershipuri, voluntariate, salarii mizere pentru munci titanice. Astfel, se aduce în situația paradoxală ca un tânăr bun să fie mult mai prost plătit decât un om de 30 de ani absolut incompetent.

Cine e de vină? Oamenii care vor să facă ceva la care nu se pricep, pe de o parte, și oamenii care acceptă să fie subsalariați pentru chestii la care se pricep, pe de alta.

PS – nu trebuie să luați în serios chiar tot ce zic. Eu am încercat să fac bani din blog, dar nu mă pricep. Cât de curând angajez un director.

59 thoughts on “De ce au tinerii buni salarii mici în țara asta de rahat

  1. E deja un fenomen de masă. Patronii străini sau români vin cu capital şi idei, pus pe picioare o treabă aici şi aia merge câţiva ani (cât timp se ocupă ei direct de ea). Apoi patronul se ocupă de altceva şi lasă un mare director în loc. Îi dă cheia de la cămară şi restul vine de la sine.
    Ştiu o firmă de comunicaţii care a fost vândută cu toba fiindcă directorul pretindea zilnic subdirectorilor să-i scoată din casierie câteva mii de lei bani de buzunar.

    1. Neeeaa, zi-mi bre, cum se zicea pe vremea noastra la internshipu’ asta a lu’ Alexandra , de mai jos? Stagiatura? Proba? Hai bre, zi, ca nu pot inghiti hapurile de necaz ca nu stiu!

        1. Dai in mine, dai in Nea! Dai in tac’tu, progenitura nerecunoscatoare?
          V-am dat blocuri si canale, fabrici si combinate de pe urma carora prin demolare inca o sa mai traiti o vreme. Ce daca consumau de trei ori mai mult ca alea capitaliste, ha?
          V-am dat securisti care sa va conduca pe drumul glorios al capitalismului,
          V-am facut si educat noua clasa conducatoare in frunte cu mandria USL-ului dl. V Ponta, Banicioiu, altii ca Dan Diaconescu, dar si Dana Grecu, Mircea Badea, Bianca, Monica, etc, violatori de omenie, Voi ce ati facut? baruri, discoteci, depozite de fier vechi, cazinouri.
          Si ce daca mai furam de ici, colo? Nu noi le-am facut?
          Traiasca lupta pentru pace!
          Proletari din toate tarile, uniti-va!
          Hai la lupta ceeeaa maaare,
          Rob cu rob sa ne unim…

  2. Eu am facut un internship platit acceptabil timp de 4 luni si cand trebuia sa trec pe contract permanent m-au dat afara si au luat pe altcineva la internship :)). Totusi mi-a prins bine ca dup-aia m-am angajat usor in alta parte.

        1. Bai pula fiarta mintea ta inceata NU ARE CUM sa proceseze ce am zis. Esti un trist. Daca aveai coeficient de intelginenta >50 intelegeai. Deci pentru prosti ca tine: am vrut sa zic ca sunt bune si internshipurile ca dup-aia te angajezi mai repede.Da pe tine te intretine ma-ta ce sa stii tu

          1. N-ai inteles nimic! Ti-am zis ca nu ne intereseaza cum ai facut tu, pentru ca esti o grasa care cauta sa fie bagata-n seama. Ai prins-o sau ti-o mai explic?

  3. Tinerii buni sunt prost platiti pentru ca exista oameni ca ana prisacariu de pe facebook care cred ca meriti salariu bun/esti bine pregatit numai daca ai aceleasi aptitudini ca si ei. Si mai e si orgoliu, fiecare crede ca el face cel mai mult/munca lui e cea mai importanta, deci el merita cel mai mult.

    1. Bai baiatule, Ana Prisacariu de pe Facebook e numa’ una!

      De un’ cacat ai inteles tu chestiile de mai sus din ce am spus eu? Ca eu de fapt vorbeam de propria experienta, de cand eram mica si da (si mai) proasta si ma bucuram imens de un salariu de 850 de lei si de posibilitatea de a lucra cu niste gadgeturi pe care la facultate le stiam din povesti. asta pana am aflat ca eram cel mai prost platit angajat. si dupa aia s-a dus bucuria si-au inceput framantarile. si dupa ce m-am framantat mi-am dat seama ca oamenii in general sunt prosti pentru ca dau valoarea muncii proprii dupa salariile altora. In principiu castigi cat meriti. Daca nu castigi cat meriti din punct de vedere uman/profesional (sau ambele) esti defect.

      1. Doamnă Pauker, exact asta am descoperit şi eu, dar cu câinii fără stăpân: în principiu, ei te latră fiindcă nu eşti câine. Dacă te dovedeşti mai câine decât ei, rămâi întreg, chiar te respectă; dacă încerci să te guduri pe lângă ei, fug; dacă încerci să le vorbeşti raţional, te muşcă. Oricum, în mijlocul lor, eşti “defect”. (Scuză-mă, Mantzi.)

        1. moama, homo homini lupus. nu stiu daca am inteles exact analogia: deci aia care castiga cat merita (si atentie n-am zis mult/putin si n-am zis bani) ie cainii vagabonzi si oamenii (evident, debordand umanitate) sunt exceptiile muscate de sistem? Pai numai bine, eu tin cu cainii maidanezi FTW. Reiau: Daca nu castigi cat (crezi ca) meriti esti defect: ori ai probleme de self-esteem (2high/2low), ori esti incadrat intr-un domeniu nepotrivit, ori/ori/ori. Aia cu “am rate de platit la banca” e fumata.Toti avem, ce-i nou? Cultiva frate niste iarba daca esti botanist, ia-ti 3 joburi, da meditatii daca vrei BANI. Satisfactia profesionala nu vine strict din componenta financiara a unui job, si culmea pasiunea cu care cineva isi face treaba pare sa fie invers proportionala cu marimea salariului. Gata, hai ca ma duc sa cant imnul romaniei in timp ce fac flotari intr-o mana. 3 culori zic.

          1. sa nu punem limita superioara la cat crede fiecare ca ar merita, pentru ca nu exista, in plus e intr-adevar important sa faci ceva la care te pricepi si -ti place

        2. :)))

          si daca nu te latra si vor sa te spele pe fata, daca i-ai lasa,toti cainii din cartier…in principiu, asta se intampla fiindca esti caine, urmand premisei enuntate

      2. deci ai ramas cu salariu de mizerie dar te-ai resemnat? numai acuma nu se mai zice resemnrae se zice “îmbogatire umana”

        1. :))) am inteles, o sa incepeti sa ma platiti…
          totalul e de vreo 5-6 comment-uri/zi,nu doar aici in ritm cu cat scrieti si cu ce imi trezeste si mie interesul

          altii m-au trimis… acolo, unde pot sa iti scriu numai tie, fara nici un ban!
          povestea cea veche: iar scrie cineva cu numele meu

          1. Stii bancu cu scotianu care-i cumparase un pepene lu fiu-su la incorporare? Ei, si-l asteapta la liberare, iar in gara asta mic ii zice “-Dai si tu o bere?”, la care batrinu “-Bere dupa pepene?!”

  4. Fir-ar mama ei de experienta. Asta e cuvantul de baza, de-aia si multi stau in voluntariate si internshipuri. Din cate am inteles, din 2013 voluntariatul va avea acelasi statut ca cel de angajat si se va considera vechime. Si daca stai pe tusa si nu te bagi nicaieri doar ca sa nu fii umilit nu rezolvi nimic, pentru ca o data si o data tot vei dori sa te angajezi, iar angajatorul o sa te intrebe de ce ai stat cu matzu in mana pana la varsta asta?

  5. Fiind serios acum, tinerii romani sunt atat de prosti incat nici nu merita salariile alea mici in comparatie cu cat ar trebui sa primeasca de fapt, pentru simplul fapt ca’s prosti si ca habar nu au pe ce lime traiesc. Ok, nu e vina lor, e a sistemului, a parintilor care nici ei nu stiu pe ce lume traiesc, e faptul ca au idoli, iar aia sunt de cacat, dan puric, parazitii, smiley, cartarescu, pula mea si toti terminatii care colcaie prin showbiz. Singurii oameni ok de la noi sunt aia care se pricep la prosti si, pfiu, sunt multi, tot respectul pentru ei.

        1. vezi, d-aia esti prost ciment, ca habar n-ai cand sa taci.
          uite-acu’ de exemplu eu te voi slobozi intre amigdale, iar tu vei simti nevoia sa ne spui c-a fost bine.
          simplu, la buton.

  6. bah, poate ca daca au salarii nu sunt chiar asa de buni, vorba lui pierre. Sau nu inca.
    mantog, pe pula sa te intorc: defineste bah, ce-s aia tinerii si mai defineste si ce-s aia buni. In loc sa te tangui ca artistu’ in “se marita mona mea” nu mai bine iti faci tu companie de dat salarii mari la “tinerii buni”, si spargi aceasta “bubă înveterată a societăţii noastre, o gangrenă a statului nostru, un dar funest pe care ni l-a lăsat epoca de neagră şi infamă memorie a fanarioţilor”.

    1. Tot serios. Cateodata lucrez pentru un tip, pe meleagurile pe unde sunt eu acum. Bla bla bla, nu’s calificat pentru ce fac, dar bani ok, mi’a marit si leafa dupa cateva argumente cu el. Bla bla bla, ca tot aducea ala necalificati care’i luau banii pe degeaba, zic sa’i aduc si eu pe unul. Cunoscusem un tip din Cluj, foarte dezghetat parea, destept, calificat etc., dar care nu’si gasea de lucru Un roman cu care sa te mandresti, zic, uite ca merita ceva bun. Nu va dau detalii despre job, n’are importanta, dar 95% dintre voi l’ati accepta. Ma rog, il aduc pe baiat, i’l prezint, se plac, il angajeaza pe aceiasi bani. Nu stiu cum, tipul il simte pe al meu ca sta cam prost cu stima de sine, asa ca ii arunca vreo cateva pastile sa vada ce si cum. Mi l’a speriat asa de tare pe bietul amic, incat s’a facut o sedinta la care am aflat ca o sa iau mai putini bani doar pentru faptul ca’s roman. Am sa ma mut. Cireasa de pe tort, amicul meu din Cluj imi dadea ordine astazi de parca era seful meu. Tinerii romani…

  7. N-as compara industria de constructii cu cea de media. Putem intoarce problema pe toate fetele, dar faptul ramane clar: blogul a ucis presa. Imi place sa citesc blogul lui Mantzy, dar nu voi citi niciodata Kamikaze. De ce? Habar n-am… Din comoditate. Pentru ca e interactiv. Pentru ca pot sari de la un link la altul ore intregi. Kamikaze – sau ziarul in general – e o foaie tiparita. Nu poti posta si nu poti primi raspuns pe loc. Are un numar finit de pagini. Mai puneti voi motive, ca nu mai stiu. Si-n plus imi place sa scriu. Imi place sa scriu chiar mai mult decat imi place sa citesc. Scriu cu picioarele, da’ nu-mi pasa. Oamenii nu vor jurnalism, nu vor articole bune (nici nu cred ca-si dau seama ce diferenta e intre un articol bun si unul prost), oamenii vor sa citeasca pe banda rulanta. Si netul le ofera aceasta posibilitate. Inainte existau doar ziarele, televiziunile, studiourile de film si muzica. Acum, cu o camera infipta-n bat, poti face un vblog cu mii de adepti. Nu profesional, dar sincer. Oamenii s-au saturat de corporatii. Vor chestii mici si dragute, vor sa auda cum ai calcat intr-o balta, cum ti-a sifonat unul masina, cum ploua la tine in cartier, ce crezi tu despre X si Y, cum ti-au sfasaiat pantalonii dulaii cartierului, cum i-ai tras-o sefului etc. Da, e adevarat, un asemena blog mititel n-are prea multi adepti, dar blogurile mitiele sunt ca furnicile. Masa de cititori care inainte consumau presa acum ratacesc aiurea de la un blogulet la altul, in timp ce presa se stinge incet, dar sigur. Umor de calitate? Jurnalism de calitate? Pai cati detecteaza calitatea? Si cati au nevoie de calitate? A nu se confunda cu prostul gust, cu becalizarea. Vorbim aici de mediocritate. Oamenii plutesc pe linia de mijloc si le e foarte comod asa. Concluzionand, nu stiu daca pe net trebuie sa cunosti meserie. Daca esti sincer ai la adepti de nu poti sa-i numeri. Sau ai cativa, aia care vibreaza pe aceeasi unda cu tine. Si iti ajunge.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *