Haideți să ne gândim cam care au fost resorturile marelui filosof al gospodinelor și-al lui Mihai Gâdea când a emis o asemenea inepție. Deci el o avea mică (mintea mică, mai exact, că pula nu cred  – doar știți vorba aia ”pe prost să nu-l vaiți de pulă”) și a plecat la drum în cugetare cu această dorință: să reabiliteze chestiile mici. Pân-aici a fost ușor, o dădea oricine: ”Nu disprețui lucrurile mici”. OK, dar de ce? Ei, și acum tataia a fost suficient de inteligent încât să-și dea seama că, pentru elementul surpriză, pentru sclipirea care transformă orice gând întâmplător și banal într-o cugetare, are nevoie de un contrast. Hmmm, de o chestie pe care un lucru mic poate să facă, dar unul mare de aceeași natură nu. Și cum stătea el sub plapumă (există date certe că Paler cu o mână se masturba și cu cealaltă scria citate din Paler) picurându-se cu ceară pe testicule ca un bătrân pervers ce era, și-a dat seama. Și-a dat seama că Soarele nu poate ajunge niciodată sub plapumă, pentru că lumina lui este blocată de plapumă. Apoi a dus raționamentul mai departe: soarele nu poate lumina nici în peșteră, în schimb o lumânare poate să o facă. Dacă se oprea aici (atenție!) citatul ar fi fost încă logic, dar ar fi sunat prea tembel, prea banal, prea fără schepsis ca să-l preia vreodată cretinii de la cuvintecelebre.ro. Adică ar fi fost așa: ”Nu disprețui lucrurile mici. O lumânare poate face oricând ceea ce soarele nu poate face niciodată: să lumineze în PEȘTERĂ.” Hmmm! Sigur, s-a gândit Paler. Sună logic, dar sună prea logic. Adică evident că soarele nu poate lumina într-o peșteră pentru că nu poți aduce soarele în peșteră, pe când lumânarea, fiind mai mică, e mai ușor de transportat. Și aici a dat-o în bară, demonstrându-ne tuturor că era un moș cretin care scria idei de-a gata de-o banalitate fără margini expuse însă într-un stil fanfaronic, ca mari sclipiri de geniu: a înlocuit ”peștera” cu ”întunericul” și i-a ieșit ce vedeți mai sus. Anume, cretinătatea conform căreia soarele nu poate lumina în întuneric. Să moară mă-ta și toți fanii tăi de pe Facebook că soarele nu poate lumina în întuneric, nea Tavi?! Dar stelele, în general, or lumina în lumină? Și, dacă da, de unde vine acea lumină? De la Moscova, cumva (vorba unui comentator de pe kmkz)? Și be), filosofic vorbind, ce sens are să luminezi în lumină? Doar ca să faci o lumină mai mare? Tare rău îmi pare că nu te-am prins când ai murit, tataie! Că aș fi venit la căpătâiul tău cu o lumânare. Și nu ți-aș fi aprins-o la cap, ci ÎN cap. Ți-aș fi băgat lumânarea pe ureche, ca să fie lumină măcar o dată acolo, la tine în minte.