Băi, ăsta nu e nebun, vă zic eu! Mă, n-auzi?! Fii atent aici la mine, că habar n-am economie, dar văzui ceva la știri, la știri văzui, vere! Și erea cam așa (fază pe bune): interviu cu doi angajați la Oltchim. Soț și soție. Peste 40 de ani, sub 100 de kile împreună. Oameni triști, mă, mi-a părut rău, îmbrăcați prost, genul care folosesc aceeași lamă de ras amândoi și peste tot. De juma de an. Și reporterița, cu țâști-bâști, mă-nțelegi, genul idealistă care caută să și afle, să descopere, să arate lumii, nu doar să sugă pula șefului de departament, o întreabă pe soție cum se descurcă. I se citea compasiunea în glas, nu alta, îi tremura microfonul în mâna de la lacrimile care-o zguduiau. Și doamna acceptă compasiunea din ochi și zice așa: ”Dacă se continuă în ritmul ăsta, în curând o să ajungem muritori!”. Muritori a zis, coae, mânca-ți-aș etatea ta! Muritori și-atât.

Băi, voi n-auziți? Nu e prost olteanu, fiți atenți, că nu vă mint! Olteanul știa tot, îi spusese vrăjitoarea cu prosoape-n cap. Nebunii ăia de la Guvern habar n-aveau când au făcut caietul de sarcini. Nu li s-a părut nimic suspect nici când au văzut că vârsta medie a angajaților Oltchim e de 235 de ani. Au zis că-i de la intoxicația chimică, mai bine să n-aducă vorba, că poate cer bagabonții bani. Dar Dan și-a dat seama de avantaje. Un combinat cu 3000 de angajați nemuritori, bă! 3000 de hailandări! Gândiți-vă doar câți bani scutești la protecția muncii. Ce le trebuie căști, măști, băști? Nici de halate n-au nevoie! Vin dezbrăcați la serviciu, pot să se ardă, să dea mașina peste ei, să-și prindă mâinile în abricul combinatului, ce vreți voi. Își revin instant. Cică și dacă explodează o butelie lângă ei se recompun miraculos din bucățele ca-n al doilea terminator. Plus că nu ies la pensie și ei nici măcar nu-și dau seama, deci cotizează de zor. Nemaivorbind că sunt atât de plictisiți de viață încât chiar se distrează muncind. Mâncare? Ce mâncare? Bani aruncați pe fereastră.

Și cel mai mișto este că, patron fiind, poți să te porți cu ei oricât de mizerabil și să le faci viața un iad. Se vor sinucide degeaba, fraierii! Tot la muncă se întorc, până la urmă.