Vine o zi în viața fiecărui om inteligent și creativ când își imaginează că ar fi mișto să lucreze în publicitate. Ei bine, n-ar fi. Cei care își îndeplinesc visul n-apucă să ia primul salariu până să-și bage picioarele în el de vis. În primul rând, copywriterii români sunt niște corporatiști ciudați. Departe de haioșii inventivi pe care vi-i imaginați. Niște hipsteri în esență, dar hipsteri mai diformi și mai urâți decât roacării. Și încă ăștia-s parfum pe lângă ceilalți: CLIENȚII! Presupunând prin absurd că am avea copywriteri geniali (și chiar avem, bănuiesc) ei n-ar lucra în publicitate (și chiar nu lucrează). De ce? Pentru că clienții sunt complet cretini. Și, din moment ce ei plătesc, reclama trebuie să arate cum vor ei, la sfârșit. Cum credeți că vor ei? E simplu de aflat. Uitați-vă la televizor. De exemplu…

1. Pateu Rarăul, reclama cu gărgărița. Peisaj idilic. Ce zic eu idilic. Bucolic, coa! Pajiște faină, familie fericită (that’s a new one, pft!) de ghiolbani la picnic (grătarul îl fac mai încolo, când vin prietenii cu BMW-urile, vreascurile și manelele). Melodie de tăiat venele. Fetița vine regulamentar, cum zice la cartea de publicitate, cu niște flori proaspăt culese. Se pune-n cur (aici mergea un sunet de ghiorțăit de mațe, dar n-ai cu cine) și începe să cânte: ”Gărgăriță-riță / Zboară-n poieniță / Și-oriunde te-ai așeza / De-acolo oi mânca!”. Serios, mă, copywriterule? Hai să ne gândim un pic la cadrul în care se desfășoară acțiunea. Avem pajiște, da? Iarbă cât vezi cu ochii. Și o pătură de 2 pe 2 metri. Cu niște mâncare așa, cât pentru o familie de săraci, pe ea. Care-s șansele ca gărgărița să se așeze pe mâncare, gărgărița nefiind muscă și mâncarea fiind în ambalaje? Și acum plusez: dar care-s șansele să se așeze pe o balegă de pe pajiște? Bănuiesc că pateurile aburinde de vacă și oaie sunt mult mai multe în zonă decât cele cu E-uri de porc sau pui. Mă întreb, atunci s-ar ține fetița de cuvânt sau ar crinantonescui (verb inventat de mine pe loc pentru neținutul de cuvânt)?

2. Laxativele Tranzactiv, reclama cu constipați. Minimalistă. Succesiune de fețe constipate, ba chiar unele care par în plin proces al scremutului. În varianta de mai jos sunt doar două fețe, parcă la TV e una cu mai mulți constipați. O voce demiurgică întreabă: ”Tu cât timp pierzi zilnic la toaletă?”. În acest timp, pe cadrele cu fețele apar niște timpi. Nicoleta Gheorghe, de exemplu, pierde zilnic 50 de minute la toaletă. Pe de-o parte e mult, pe de alta e puțin. Întrebarea e: ce-ar face doamna Nicoleta Gheorghe dacă n-ar pierde timpul la toaletă? Ar citi? Clar, nu. Oamenii chiar fac asta pe toaletă, deci s-ar zice că nu pierd timpul. Dimpotrivă, pentru mine, de exemplu, fiecare minut în plus pe toaletă e un minut câștigat. Că în altă parte nici nu prea mai citesc, din păcate. Deci Nicoleta Gheorghe sigur nu citește niciodată (n-o face pe toaletă, atunci unde, la volan?). Acum să eliminăm toate acțiunile pe care le-ar putea face în timp ce stă pe WC, astfel încât să nu piardă timpul: concluzionăm că Nicoleta Gheorghe nu stă pe internet, nu spală la mână, nu scrie, nu croșetează, nu bate copiii, nu face rebus, nu desenează când stă pe budă… În fine, Nicoleta Gheorghe nu prea face nimic. De fapt, ce face Nicoleta Gheorghe când nu se cacă? Probabil mănâncă și doarme. Ei, așa da! Tranzactiv o va ajuta să mănânce mai mult și să aibă spor. Că doar luând laxative face mai mult loc înăuntru, deci merge mână-n mână cu haleull. Felicitări și poftă bună, Nicoleta Gheorghe! Chiar te cheamă așa? Câte baxuri de tranzactiv te-au convins să te faci de râs în halul ăsta?

3. Nu-știu-ce iaurt – reclama cu Goethe. Goethe, dacă nu știați, a zis multe chestii. Pe lângă celebrul ”Hmmm!” și antologicul ”Dragă, dă-mi și mie sarea, te rog, că dacă nu te bat de te caci pe tine!”, Goethe a mai zis, din câte susțin copywriterii de la reclama asta, ceva despre GUST. Și puf, pun ei frumos un carton cu citatul cu gustul între ghilimele, apoi Goethe dedesubt, regulamentar, știți voi, jpeg-uri penibile, ca pe Facebook. Apoi vine superiaurtul. Din păcate, nu-mi amintesc momentan nici la ce iaurt e reclama, nici cum e citatul. Poate mă ajutați voi. În orice caz, trebuie să fie un iaurt de calitate nemțească (am citat din altă reclamă penibilă). Vorba ălora de la USL: ”iaurt garantat Goethe!”.