Tocmai am avut un vis, cred premonitoriu. Singura dată când, după ce mă trezesc din vis, știu că așa se va întâmpla, că destinul există și-s condamnat să trăiesc acel moment cu adevărat, cândva. Doar ce m-am trezit și-l scriu acum repede, ca să nu uit nimic, deci s-ar putea să iasă cam patetic:

Aveam în brațe o fetiță creață și blondă de vreo trei ani. Știu sigur că avea trei ani, probabil era fetița mea. Și-i zic că trebuie s-o duc înapoi acasă și ea nu zice nimic, doar mă strânge cu mânuțele mici și se cuibărește mai bine, iar eu înțeleg că n-ar vrea să plece. Asta e, îmi zic, privind de sus în vis, o să fiu un bărbat divorțat sau care nu se va fi căsătorit de la bun început, dar măcar o să am fetița aia căreia nu-i văd fața, dar știu că-i frumoasă. Și, în liniștea pe care mi-o dă îmbrățișarea copilului creț, mă uit pentru prima dată în jur. Lumina e lăptoasă și nepământeană, deși pare să fie naturală și să intre pe geamurile mari, niște termopane de excepție, îmi zic, și nici nu le văd marginile alea albe cu abțibildurile încă nedezlipite cu firma. Și nici nu simt nevoia de aer condiționat. Într-un târziu, mă apropii de geam și mă uit afară. Văd două stele mari, doi sori, cum ar veni, dintre care unul alb, aproape la fel de puternic ca al nostru, și celălalt galben, mult mai palid, părând depărtat. Iar jos, niște bule. Bulele par vii, se umflă când și când și iau forme ciudate, uneori unele pe care le pot recunoaște de pe Pământ, câteodată chiar de oameni. Apropo de oameni, privesc în zare și nu văd nici un om și-atunci îmi dau seama că eu și fetița suntem singuri pe acea planetă. Dar, culmea, nu-s deloc trist, ba dimpotrivă. Sunt vesel și ia uite, bula aia de pe rândul 14 coloana 7 tocmai s-a transformat într-un cățel. Iar cea de lângă într-o casă cu peluză și verandă. O iau pe fetiță de mână și dau să mă îndrept spre ele, iar fetița începe să fluiere o romanță interbelică de pe Pământ, iar eu mă amuz că știe să fluiere și mă minunez că știe melodia aia. Dar atunci, brusc, ne transformăm și noi, ca niște bule, eu într-un contrabas și fetița într-o mingiuță cu Winnie the Pooh.

Acestea fiind zise, rog pseudointelectualele pseudomistice să-mi decripteze visul de urgență.