Deși trenul IR1693 arăta ca personalul de ora 17:30 de Bombay, ăla care pleacă de la combinat fix când se termină programul muncitorilor, mai mulți temerari se avântau în inexplicabile călătorii între vagoane. Cum doar puțini dintre ei aveau o treabă (mică sau mare) concretă, am încercat să înțeleg de ce o fac ceilalți. Mai ales că unii repetau excursia cam o dată la cinci minute. Era cazul, de exemplu, al unui băiat tinerel, cu freză făcută cu gel, tricou albastru Lacoste și blugi albi strânși pe trup. În primul sfert de oră de mers a trecut de cel puțin cinci ori prin grupul nostru, deci și pe lângă mine. Prima oară m-a ocolit elegant, cu o fandare pentru care l-ar fi invidiat și Stana Izbașa, mulțumindu-mi în treacăt, în timp ce plutea diafan peste gâtul de curcă (continuat cu capul de curcă) ce se ițea din sacoșa unei vecine de culoar. A doua oară mi-a pus o mână pe umăr când a trecut pe lângă mine, prefăcându-se că s-a dezechilibrat. Abia a treia oară am înțeles că el nu urmărea să fure, ci să și-o fure, când s-a frecat nerușinat cu fundul de proeminențele mele genitale. Dar măcar ăsta era un gay inofensiv. Mai deranjant era perversul celălalt, în maiou de tractorist și cu basca de blugi, care a treia oară când a trecut pe lângă doamna bine și destul de în vârstă aflată la trei metri de mine mai avea puțin și-o răstignea pe un perete al vagonului, pironind-o în p**ă. Mare noroc că la Videle am găsit loc într-un compartiment, că nu scăpam ne… Ne-ceva.

[reportajul complet aici]