Să nu mai trăiți rău!

Să nu mai trăiți rău!

Când eram copil, în anii ’90, iubeam mingile. Cred că eram singurul din cartier cu minge, iar mie mi-o luau ai mei după nesfârșite rugăminți. Când eu aveam apă caldă și nu ieșeam la fotbal, prietenii din cartier veneau umili la ușa mea și-i rugau cu ochii umezi pe ai mei să le dea și lor mingea o oră. O minge era o investiție serioasă; nu chiar de luat în rate, dar oricum, se resimțea o vreme ca un sacrificiu măricel în bugetul familiei.

Jucam fotbal pe un maidan înconjurat de străzi circulate destul de intens. Deseori, mingea sărea în stradă. Când se întâmpla asta, încremeneam cu toții și ne rugam. Unii, mai habotnici, implorau în genunchi divinitatea să dea minte și reflexe șoferului, ba mai împreunau și mâinile ca la cartea sfântă, alții o făceau și ei, sunt convins, în gând. Da, ne rugam să nu ne spargă mingea. O minge călcată de mașină era mai rău decât un prieten călcat de mașină, pe vremea aia. Când se întâmpla, plângeam toți pe bune, cu sughițuri, de ziceai că suntem niște frați mulți și foarte diferiți care tocmai au aflat că, pe drum spre casă, mamei lor îi scăpase sticla de Frutti Fresh din mână și se găurise, toată ambrozia aia fiind lipăită pe urmă de câini (ah, fericiți câini!). Pierderea prematură a unei mingi era o tragedie. Dura mult până să apară alta în cartier. Cele care scăpau necălcate aveau și ele o moarte lentă, cauzată de pietrișul pe care jucam. Se beleau până le rămânea camera în curul gol, fără rușine, abia acoperită ici-colo de ațele încă nedezintegrate din anevlopă. Când camera se făcea a dracului și ieșea ca un guguloi printr-o gaură mai mare, o îndesam la loc și-o duceam la un vecin s-o coasă. Dar moartea de bătrânețe era mai ușor acceptată de grup, chit că și aia provoca o tristețe destul de mare. Cea bruscă și dramatică, provocată de mașini, însă, era calamitate.

Nu vreau să fac pe săracul. Tocmai asta e nasoleala, cred că eram unul dintre ăi mai înstăriți din cartier, cel puțin dintre prietenii mei de joacă. Că tot o pomenii mai devreme, mi-era și rușine să merg cu sticla de Frutti Fresh (chiar de Cola n-aveam bani) de la chioșc până acasă, prin fața copiilor vecinilor. Plus că era destul de riscant. Puteam oricând să fiu atacat și să mi se bea sucul. Un fel de Mad Max cu tutti frutti în loc de benzină. Nu vă mai zic că mi-am primit bicicleta mult-dorită nu când îmi dăduseră primii floci, ci mult mai târziu, când începuseră deja să-mi cadă flocii de lapte! Nu vă mai spun nici cu câtă religiozitate am mâncat prima ciocolată Kinder, la un prieten al cărui tată fusese prin Germania. Am lins staniolul ăla și mi-am jurat să ajung mare și bogat, ca să mănânc 10 la rând. Ba nu, și mai bogat voiam să fiu, să mănânc 20!

Mă amuză oamenii care zic că trăiesc mai rău ”pe vremea lui Băsescu”. Sigur că nici nu-i meritul lui că trăim mai bine, ăla a fost și mersul firesc al lucrurilor (deși sper că realizați că cu Năstase câștigător în 2004 era mult mai nasol). Dar, chiar și-așa, să zici că ți-e mai rău decât înainte de 2004 e o nebunie, ba chiar o nesimțire. Eu în 2000 credeam că o să ajung la altă mare decât aia a noastră doar într-o urnă mică, sub formă de cenușă, ca o ultimă dorință lăsată de mine (un eu foarte bătrân!) în testament cu slovă apăsată. Sigur că trăim mai bine. Și-o să trăim mai bine decât atunci chiar și cu USL-ul la putere, probabil. Nu-i un slogan chiar atât de deosebit ăsta cu trăitul bine. Trăim mai bine din simplul motiv că mai rău decât în anii ’90 (de ’80 ce să mai zic?) nu prea are cum să mai fie. Că nu suntem în Africa, doar. Deși politica seamănă tot mai mult cu a africanilor, în ultima vreme.

35 thoughts on “Să nu mai trăiți rău!

  1. Pesimistul: mai rau de-asa nu se poate.
    Optimistul: Ba se poate!!!

    In rest, parca am fi fost prieteni in copilarie si ai fi scris povestea cartierului meu. Doar ca eu (probabil fiind cu vreo 3-4 ani mai mare ca tine) nu mergeam dupa Frutti Fresh, ci cu sticla goala de Frutti Fresh la un chiosc cu dozator TEC, la umplut. Evident, asta doar duminica dimineata, nu zi de zi. Cred ca sucul ala, daca-l lasai cateva zile la soare, devenea solid si ardea daca-i dadeai foc. Dar era bun. Ala de kiwi era preferatul meu. Si acum ma bucur aproape ca atunci cand dau peste un suc de kiwi prin vreun supermarket nemtesc. Astia micii de acuma nu pot intelege cum de beau asa ceva, ca are gust naspa si nu e nici cool. ‘tu-va-n aripa de rasfatati, voi aveti si fiecare mingea lui, si tricouri cu Messi, Ronaldo si Podolski la alegere, cum pula mea sa-ntelegeti gustul sucului de kiwi?

    1. Cum zicea un bun amic: how could you understand anything about life when you’ve never played minesweeper.
      Io eram fan pepene galben. Si imi coloram mingea de 35 cu pixu’

    2. stiu ca ma-sa unui vecin plecase la turci dupa haine prin ’94 si i-a adus astuia o sticla de pepsi la pet. bineinteles ca a pastrat sticla dupa golire si eram cei mai ciumeti din cartier cand mergeam cu sticla aia la umplut cu tec. aia sarmani mergeau cu d-alea de vin pelin de un litru din sticla. si-mi mai aduc aminte de adidasii cu arici… mare fitza, dom’le, pe vremea aia…

  2. Ah , amintirea austeritatii post-comuniste…..asa vei zice retrospectiv peste alti 10 ani despre aceste zile iar ai tai conationali vor plange si atunci dupa “acele vremuri” cand era mai bine…bun articol am rezonat

  3. Nu vreau sa zic vorba mare, da’ s-ar putea ca in curind (indiferent ca la putere e Bese sau boii ailalti) sa muncim chinezeste intr-o democratie ruseasca in care piinea e pe cartela. La cum se fura si “se salveaza” bancile si economia la nivel global, mi-e ca ne apropiem de nivelul de trai al lui Bear Grylls care o boiereste prin pustii mincind cacat de urs si bind pisat strecurat prin ciorap (oricum,mai bun decit Frutti Fresh). O sa iesim din cacat numai salvati de Gupta Swami, Sundar Singh si Pavel Corut.

    1. ba io t´am zis ca esti preavizionist..un fel de catch 22 meets green jelly ca sa plagiaturizez si io de prin scursura generala.

  4. Pai io inseamna ca am fost nomenclaturist daca taica-meu (in interes de scarbici) m-a luat cu el in RDG prin ’87 (1987) si am venit acasa cu o traista de gume (din alea meseriase) si cu prima mea pereche de blugi.
    Si acu tin minte cum se chemau…EL PICO!
    Eh,vremuri nene…
    Creca perechea aia de blugi a fost cea mai mare bucurie pe care o mai tin minte…. bleahs, devin nostalgic

    1. pula mea,daca n-ai halit guma baltazar n-ai facut nimic!eu am facut ochii cit globurile de la lustrele din anii ’80 cind am mincat un ou kinder,prin ’84,adus de un prieten de familie din rdg!si acum am o colectie de jucarii kinder,unele sunt veritabile opere de arta,nu cacaturile care se gasesc la actualele oua, si am 34 de toamne!

      1. Nu aveau bre oo Kinder…creca am prins eu o perioada de austeritate in RDG.
        Faza cea mai misto era ca eu clampaneam guma prin cartier si vecinii(balauri de-o varsta cu mine) ma rugau sa o mestece si ei dupa ce ma saturam de ea…prea scarbos, prea ca la tara…

      2. Ai dreaq activisti!Da de Pif,Rahan,indieni si masinute ati auzit?Da de gumela(guma de mestecat ,pentru astia mai tineri!)?Pai voi aveati si tv color si video,nu?Si eu care trebuia sa ma duc la vecinu de la unu la filme,ca de,era sef de sala la restaurant,si mancam si bani de ciocolata din china si beam si pepsi!

  5. O chestie: “era Băsescu” e o vrăjeală ieftină, uselistă: e vorba de guvernele Tăriceanu I (când eram în ascensiune), T II (când deja unii din noi vedeau că vine “bâja” – mai ţineţi minte articolul din defuncta Caţademie despre criza în Islanda, de prin primăvara 2008?), Boc I – când deja începusem să pârâim pe la cusături, Boc II-III-N+1, când s-au făcut tăierile; în fine Ungureanu I (sâc!), guvern care nu prea a făcut mare brânză, în afară de demiterea lui Blejnar şi “perla coroanei”, guvernul cu cel mai mare număr de miniştri ai Educaţiei per punct de IQ, guvenul cel mai cinstit, guvernul care este! Toate astea au făcut parte din epoca Băsescu, iar la început – până prin 2009 – chiar am trăit bine!

  6. da, da, misto scris, am trait aceasi viata, mi-ai trezit nostalgii de pe vremea cind o mingie de cauciuc costa 9 lei, lei obtinurdesi m-ai quasibanat, m-ai injurat, sunt fair, esti bun, esti sufletu Kamikaze, din pacate singuru, mai era barbosu, da si el saracu… caldura mare..

  7. scuze, reiau,
    da, da, misto scris, am trait aceasi viata, mi-ai trezit nostalgii de pe vremea cind o mingie de cauciuc costa 9 lei, lei obtinuti din spalat si vindut sticle, pa vremea aia nu erau masini, da erau salcimi, desi m-ai quasibanat, m-ai injurat, sunt fair, esti bun, esti sufletu Kamikaze, din pacate singuru, mai era barbosu, da si el saracu… caldura mare..

    P.S sugi pula, sa nu crezi ca te iau cu zaharelu…

  8. Eh, de cate ori treceam cu ceva cumparat printre prieteni si spuneam: ” Nu pot, e pentru acasa!”
    Beti Fanta Roz, vorba bancului doar ca acum e pe bune, are gust de TEC. 🙂

          1. am recunoscut ma, o data ca´s hincult. Acu´vrei la fiecare comentariu nota de subsol, nesatulule!

      1. j´da ore mai tarziu, ratiunea trezindu´se din somn constata ca a devenit un monstru cu chef de pizda. Ba, tot e bine, macar esti hetero 🙂

        1. d´aia n´aveti pizda pe orizontala ca sa nu clampane cind coboriti scarile. Da´cu retardu´nu m´am prins care´i shmenu´:)

  9. Ce tânăr ești! Acum descopăr… erai copil în anii ‘90? Eu țin minte cum stăteam la coadă la unt (jumătate de pachet, pe rație) în noaptea Ajunului de Crăciun prin 1987, în frigul din Brașov, la ora 6 seara. Aveam vreo 50 de persoane în față dar am stat până la capăt să iau două pâini și jumătate de pachet de unt.
    Și tu zici de Frutti Fresh, ha!

Leave a Reply

Your email address will not be published.