De când m-am mutat cu serviciul în centrul Bucureștiului mi-e greu. Mi-e greu să mai susțin teza toleranței. Nu poți să fii tolerant așa, orice-ar fi, oricând ai fi întrebat. Își mai scapă câte-o înjurătură nelalocul ei. Dar intoleranța rasială este în continuare o prostie. Iar faptul că am prieteni rasiști e în continuare îngrijorător. O discuție sub un cer plin de stele, deci:

– Țiganii trebuie să moară.
– Toți?
– 95%.
– De ce?
– Pentru că sunt de căcat.
– Nu mai bine identifici defectele care te deranjează la ei?
– Sunt țigani…
– Bine, dar dincolo de asta, ce fac?
– Parchează mașini în centru și cer bani…
– OK, deci parcagiii. Altceva.
– Și cerșesc.
– Și cerșetorii să moară. Alții?
– …
– Și fură, nu?
– Da.
– Și violează, și omoară.
– Da.
– Nu-s și români care fac asta? Nu-s și suedezi? Și nemți?
– E vorba de raport. Țigani infractori sunt mai mulți.
– Păi, poate contează și mediul de viață, nu e ca și când ar fi vina lor.
– Nu mă interesează.
– Ce-ai fi zis dacă tu te-ai fi născut țigan?
– Aș fi meritat să mor.

Aici a bravat. N-ar fi considerat că merită să moară dacă era țigan, desigur. Nu i-am spus asta, însă. Mi-am amintit că i-e frică de căpușe.

– Hitler a avut o idee bună, dar a greșit rasa.
– A omorât și țigani, nu doar evrei, dacă la asta te referi.
– Da, dar mai puțini…
– Deci tu crezi că există rase inferioare?
– Da.

[urmează o discuție referitoare la diferența dintre vertebrată / mamifer / om și conștiința fiecăruia prea lungă ca s-o reproduc]

– Căpușele sunt rasă inferioară?
– Da.
– Și crezi că ele sunt conștiente de existența noastră, a omului, ca rasă superioară și cu conștiință?
– Da, din moment ce ne sug sângele.
– Tu nu te folosești de resursele naturale?
– Ba da.
– Și-atunci ești conștient de existența naturii ca rasă superioară?
– Pula mea, natura nu e rasă, să fie superioară sau inferioară. E la fel și pentru noi cum e și pentru căpușe.
– De unde știi?
– …
– Poate nici căpușele nu știu. Nici ele nu înțeleg. Ești o căpușă.
– Nu înțeleg unde vrei să bați, în primul rând.
– Vezi steaua aia?
– Care, aia?
– Nu, aia luminoasă. Ce crezi că e?
– Ce să fie?
– Ca și corp ceresc, din punct de vedere astronomic, ce crezi că e?
– O planeta, ca Pământul.

[prietenul meu nu știe multe despre astronomie]

– Nu, e un soare ca și soarele. Toate stelele sunt sori. Vezi câte sunt? Și astea-s doar cele mai apropiate, pe care le vezi cu ochiul liber.
– Așa și?
– Care crezi că-s șansele ca undeva pe milioanele de miliarde de planete să existe o rasă superioară nouă?
– Nu, frate, am convenit că vorbim doar de aici, pe Pământ.
– Cam ai și tu dreptate, nu mai avem whiskey nici cât să terminăm sistemul ăsta solar…
– Repet, am convenit că vorbim doar de Pământ.
– Da, și căpușele au convenit că vorbesc doar de firul ăla de iarbă pe care stau. De unde să știe că bei tu whiskey lângă ele?
– Pula mea, căpușele sunt pe Pământ.
– Pula mea, și tu ești în galaxie.
– Degeaba, suntem rasă superioară.
– Degeaba, ești o căpușă.

Și, odată lămurită rasa fiecăruia, am mai avut whiskey să ne uităm la un film foarte bun.