Există o fractură logică gravă și amuzantă în discursul bocitoarelor de la căpătâiul suferindului (mai mult psihic decât fizic, medical și obiectiv vorbind) Adrian Năstase. Bocitoarele astea se împart, în funcție de gradul de pupincurism, de lipsa de rușine și de adorația mai mult sau mai puțin sinceră față de subiect, în două categorii.

Sunt bocitoarele penibile și fără limite de la Antena 3 (plus membrii și simpatizanții USL, adică tot ăia) care nu doar că dezavuează poziționarea anti-Năstase, eroul care s-a sinucis în loc să stea juma de an la pârnaie, ci construiesc un adevărat cult al personalității marelui premier, ”cel mai bun prim-ministru din istoria României, un om cultivat și sensibil, un vizionar pe care istoria îl va reabilita și-l va așeza acolo unde este locul, în galeria marilor personalități politice românești și, ce zicem noi românești, internaționale chiar.” Pe ăștia nici nu merită să-i băgăm în seamă, oricum n-ar înțelege nimic.

Apoi avem bocitoarele de la Realitatea și RTV (probabil mai sunt și altele din categoria asta, dar la altceva nu m-am uitat), care suferă ceva mai moderat pentru Năstase și încearcă din răsputeri să pară cât mai obiective în tratarea celeilalte tabere, cea care nu dă doi bani pe suferința lui Năstase, are dubii în ceea ce privește sinceritatea tentativei de suicid și e nerăbdătoare să-l vadă odată la pușcărie, măcar pentru câteva luni. Această pretinsă obiectivitate a fost evidentă, de exemplu, atunci când colegul Căutiș a intrat în direct la RTV din fața casei lui Năstase, cu un fular la gât la 40 de grade, și a fost atacat de-o haită de bocitoare din studio (jigodia de Dragoteasca, perversul de Striblea și nebunul de Iaru, doar pe ăștia mi-i amintesc) care l-au făcut mincinos, nebun, băsist și, ce mai tura-vura, om fără suflet. Pe scurt, scârbele manipulatoare de la RTV s-au comportat ca și când Căutiș ar fi un caz medical și încă unul unic, un psihopat obsedat de teoria conspirației care (să vezi grozăvie!) nu crede că Năstase chiar a vrut să se sinucidă, ci doar să scape de pușcăria la care a fost condamnat de o justiție aflată, tehnic vorbind, sub controlul copilului de suflet al inculpatului, Victor Ponta. Asta în ciuda faptului că Alex Căutiș reprezenta acolo o masă de oameni importantă, poate chiar sensibil egală cu aceia care l-au crezut pe Năstase. Oamenii scârbiți de gestul infractorului și cu dubii în privința presupuselor intenții sinucigașe chiar există, vedem zilnic pe net mii, zeci de mii. Ai înțeles, Corina? Nu mai e ca pe vremea lui Năstase, nesimțito, să modelați voi opinia publică așa cum vă dictează interesele și șpăgile. Acum avem Facebook și, din fericire, Zuckerberg nu ne cenzurează decât atunci când ne punem poze în țâțele goale pe wall.

Așa, revenind la fractura logică cu care vă amenințasem, marii susținători ai lui Năstase au un mod rizibil de a interacționa cu adversarii care-l vor pe Năstase ori închis, cum merită, ori mort, cum vrea el să fie: îi iau pe partea cu sensibilitatea și cu pedeapsa divină. Le atrag atenția că există un Dumnezeu și că aceste manifestări de hiene care îl hărțuiesc pe muribund se vor întoarce împotriva lor. Uite, dau exemplul ăsta, de pe Facebook-ul Kamikaze (pe care vi-l recomand, dacă vreți să credeți ce cred oamenii inteligenți, noi și cititorii noștri, despre subiect):

Catanoiu Cristinel am inteles ! voi lasati mesajele numai alea care ii plac lui bASE ! Nu uitati ! D-zeu nu bate cu parul ! Roata e rotunda si se-nvirte !!!

Un blestem, deci. Roata, ce să vezi, e rotunde și se învârte. Ia să ne gândim puțin cum ar fi să se învârtă roata. Cum ar fi să ajungem noi cei mai influenți oameni dintr-o Românie care încă ar mai avea multe de furat? Cum ar fi să fim prim-miniștri și să avem într-un buzunar Justiția, într-altul Presa și în toate celelalte, plus într-un rucsac mare pe care-l avem mereu la noi, Economia? Cum ar fi să furăm mult și fără scrupule și să ne îmbogățim? Cum ar fi să ne luăm șapte case și nenumărate mașini pentru copilași? Cum ar fi să ne facem o colecție de artă pentru care să ne invidieze și administratorii de la Luvru? Și cum ar fi ca, după toate astea, să primim o amărâtă de condamnare de doi ani de închisoare (din care am face o treime) pentru care să ne plângă de milă 90% din presă și o mare parte din țară? Cum ar fi să ne dăm persecutați politic, victime ale justiției nedrepte și în cele din urmă să mergem la închisoare ca niște eroi care au preferat să (încerce să) își ia viața decât să se recunoască învinși de o justiție coruptă până la măduva ei (să nu uităm că verdictul final a fost dat în unanimitate)? Ar fi groaznic. Bat în lemn.