O să vă povestesc ceva extrem de urât, n-ar trebui s-o fac. Dar hei, tipa nu-mi citește blogul. Și chiar dacă l-ar citi prin absurd, oricum știe deja povestea, că doar i s-a întâmplat (și) ei. Întâmplarea nu e doar extrem de urâtă, ci și încărcată de ceea ce poate părea un misoginism feroce. Și aici aș fi judecat prea aspru. Dacă te porți urât cu proastele nu se cheamă că ești misogin, proștii în general merită tot ce li se întâmplă. Chiar dacă nu reiese clar din istorisire, puteți să mă credeți pe cuvânt că fata este foarte proast, ba chiar (în apărarea mea) genul de prost fudul. E drept, mai relevant în poveste e faptul că se descurca (și probabil încă se descurcă) foarte prost cu banii. Și aici din nou o să pic pe nisipuri mișcătoare. Voi părea lipsit de inimă, imoral, șantajist. Sărăcia chiar nu este un defect, nici ceva de care să faci mișto. Credeți-mă, mai degrabă aș face mișto de un handicapat decât de un sărac. Mai am până la 30 de ani, sunt încă comunist, nimeni n-ar trebui să fie sărac. Și-acum povestea:

Era noaptea și-aveam chef de-o… De un sex oral. Era prea noaptea ca să am chef de normal, că mi-era lene. Cam 3 A.M. Deschid messengerul și-o găsesc pe fata asta. Mai fusese la mine de trei-patru or. Are loc următoarea discuție (o citez din memorie):

Eu: Ce faci?
Ea: Muncesc.
Eu: Ah, mă gândeam că treci pe la mine.
Ea: Exclus, trebuie să termin astea.
Eu: Hm. Păi de ce trebuie să le termini?
Ea: Plm, mă plătesc ăia să le fac.
Eu: Cu cât te plătesc?
Ea: 5 lei pagina.
Eu: Și câte pagini ai?
Ea: 20.
Eu: Îți dau eu 200 de lei dacă vii la mine.

Aici a urmat o discuție pe care ambii o tratam ca pe o semiglumă, dar amândoi știam că era serioasă. Eu mă prefăceam în semiglumă că o tratez ca pe o curvă, ea se prefăcea în semiglumă că mă refuză. În cele din urmă a acceptat să lase baltă paginile și să vină la mine. Repet, o mai făcuse și înainte, fata era studentă la o facultate onorabilă, iar dățile anterioare totul se desfășurase normal, cu luat de-acasă, ieșit în oraș, secs, dus acasă, pupat la dat jos din mașină.

În fine, și se consumă actul. Trebuie subliniat că în ultimele părți ale discuției (cele care păruseră s-o convingă să vină) nu mai discutaserăm nimic despre bani. Tipa pretinsese că se lăsase convinsă de argumentele mele imbatabile și de pasiunea mai presus de logică pentru mine.

Da, ca să scurtez povestea, mi-a fost rușine să-i dau banii după.  M-am blocat, am zis că poate totuși am interpretat greșit și nu venise pentru asta, ci pentru că chiar o convinsesem. Dacă era așa, cum să iau portofelul și s-o plătesc? Aș fi jignit-o definitiv și iremediabil. N-am vrut să dau vreo țeapă, sunt și genul deloc zgârcit și genul corect, i-aș fi dat și 300 dac-aș fi știut cum. Dar n-am putut. Nu-mi dau seama dacă am fost misogin făcând asta sau dimpotrivă, am respectat femeia ca obiect (așa se zice, nu?). Ea sigur că nu s-a supărat sau cel puțin n-a arătat-o. Am dus-o acasă într-o tăcere jenantă.

Concluzia? E criză tot mai mare, iar eu mă simt și acum un măgar. Cine știe, poate tipa chiar citește asta. Dacă o face, să lase un comment anonim în care să-mi dea un cont pe care să-i trimit banii. Că chiar a fost mișto.