Clicky

Monstrul din Motru și băbuța

Monstrul din Motru și băbuța

Când un țăran dintr-o povestire a lui Marin Preda a văzut o girafă adevărată de la doar câțiva metri, la grădina zoologică, mai întâi a analizat-o îndelung, stupefiat. Apoi, când și-a revenit în fire și-n pielea lui arogantă de țăran român, s-a întors cu spatele și a decretat scurt și extrem de sigur pe cunoșințele lui ancestrale și suficiente: ”Așa ceva nu există”.

În Motru a mai fost circ. Chiar și la propriu, da. Dar circul de acum e special. E amplasat undeva la marginea orașului, aproape de centru, pe un câmp care desparte primul bloc (cel din fundalul pozei de mai jos) de singurul Peco (Petrom d-ăla vechi) și de niște vulcanizări/service-uri/spălătorii de pe linia șoselei cu care te întâmpină Motru când vii dinspre Craiova sau Târgu Jiu. Noul circ este amplasat fix pe câmp, iar animalele din dotare sunt lăsate slobode să pască între primul bloc, primul peco, Biserica Catolică (don’t even ask) și o spălătorie auto. Adică pe câmp.

Fără să fi știut de existența circului, stăteam pe-o băncuță la spălătorie, beam o Adria de toate fructele și așteptam ca băiatu să spele mașina și să dea mai încet la postul de manele, când pe poarta spălătoriei intră… o lamă. Un animal lamă, dar pentru mine, motrean din tată-n fiu (adică tatăl fiind tata și fiul eu, că Motru e cu câțiva ani mai tânăr decât tata), ar fi fost mai firesc să văd intrând o lamă de ras căreia i-au crescut picioare decât animalul ăla exotic. Când eram pe cale să fug în timp ce mă pișam pe mine, băieții de la spălătorie, care păreau obișnuiți cu ea, îi pun furtunul cu presiune în freză. La care vaca asta de lamă, în loc să fugă, începe să se gudure ca cretina și să se întoarcă cu spinarea, ca s-o stropească pe tot trupul. Tot acest șir de evenimente a fost atât de greu de crezut de ochii mei și de procesat de creier încât instinctul jurnalistic m-a părăsit complet și n-am pozat lama, care a plecat după câteva minute, udă și satisfăcută.

Când mi-am revenit am ieșit pe câmp și am încercat să pozez animalele care deja se îndepărtaseră. După cum vedeți, nu m-am apropiat prea mult, că n-apucasem să mă interesez dacă au și lei sau femei cu barbă, ambele specii extrem de periculoase în câmp deschis. Poza a ieșit proastă și din cauza soarelui la asfințit care bătea fix în obiectiv.

Același soare jucase feste și unei bătrâne care trecuse prin zonă cu câteva zile înainte. Întâmplarea mi-a fost povestită cu lux de detalii de către un prieten care-a asistat la ea. Vedeți voi, câmpul din poză este folosit de localnici și ca scurtătură pentru a ajunge, ați ghicit, de la Peco/piața veche/cotețele de porci la cartierul de blocuri (F-uri, ca să fiu mai precis). E tăiat în diagonală de o cărăruie foarte practică și, de obicei, foarte sigură (maidanezii din Motru sunt mult mai prietenoși decât cei din București, tot ca oamenii).

Exact această cărăruie a ales bătrâna respectivă s-o folosească, îndreptându-se spre blocuri. Din cauza soarelui deranjant, a parcurs prima jumătate de drum cu ochii în pământ, sigură pe traseul pe care-l făcuse, probabil, de mii de ori. Abia pe la jumătatea drumului, spuneam, și-a ridicat privirea (nu se știe de ce, posibil să fi auzit ceva) și cu siguranță nu mică i-a fost mirarea când a văzut, la 10-15 metri în față, un elefant. Elefantul o privea blajin, e drept, dar era uriaș și era elefant. Nu se știe dacă bătrâna identificase ființa care se afla în fața ei. Cert este că a împietrit pentru câteva clipe, apoi și-a dus mâna streașină la ochi. După care a mai împietrit puțin, pe urmă și-a dus și cealaltă mână la ochi, lovindu-se ușor cu plasa de rafie peste obrazul drept. Abia atunci a realizat, probabil, enormitatea evenimentului la care lua parte. Și a animalului. Prietenul meu era prea departe ca s-o poată auzi, deci nu se știe dacă a zis ceva și, dacă da, ce anume. A văzut-o doar cum își face trei cruci largi și ridică ușor ochii către cer. După care se întoarce pe călcâie calm, deloc speriată, și se îndepărtează. Faptul că a renunțat, totuși, la scurtătură ne face să credem că biata bătrână a înțeles că vaca aceea uriașă, cu dinți strâmbi și nas imens, era aievea și nicidecum un test de credință.

Când băbuța a trecut prin dreptul prietenului meu (care, ați ghicit, bea un Adria de cola la spălătorie), acesta a întrebat-o grav, fără să chicotească:
– Ce era acolo, tanti?
Bătrâna a ridicat din umeri, nesigură dar și nepăsătoare la adresa nesiguranței ei:
– Dracu să-l ia, maică? Mi se păru că-i un telefant din ăla!
– Și ce caută elefantu acolo?
Băbuța îl privește puțin pieziș, bănuind că el știe și întrebându-se dacă nu cumva o ia peste picior. Răspunde, totuși:
– Și l-o fi cumpărat nărodu ăla cu supermarketu…

Deci asta era! Băbuța crezuse că patronul celor două supermarketuri din zonă (prin ”zonă” înțelegând oraș) își cumpărase un elefant de pază. Adevărul e că respectivul e destul de prost, și eu aș fi crezut la fel dacă în loc de elefant aș fi văzut, nu știu, ceva care în cultura mea zoologică mult mai vastă aduce cu un organism mai feroce – un rinocer, un varan sau un alt X6.

9 thoughts on “Monstrul din Motru și băbuța

  1. de asta nu scriai mai des pa blog, ca beleai pula pa facebook toata zuia, foarte bine ca te-au banat. data viitoare o sa te fut fix in tribune

  2. am patit-o si eu in urma cu multi ani, cand eram clasa a X-a. tot intr-un oras ca si motru. m-am trezit de la zgomotul din cartier si cand ma uit pe geam, un elefant se plimba prin fata blocului. a fost suprarealista faza, nu stiam ce dracu e, hipnagogie sau ce…era reclama la circul proaspat instalat in oras.

  3. mi s-a intimplat si mie in orasul meu natal fetesti.s-o belesti.un sarpe boa mi s-a bagat pe sub fustita,aveam 12 ani,si mi-a poposit in cur.in acelasi timp un fazan s-a eliberat din colivie si acum are blog.life’s a fuckin biatch innit?

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Intrebare de siguranta *